Cooperativă + pepeni + muncă inteligentă = succes

Pepenii sunt încă din timpuri străvechi poate cel mai apreciat fruct al verii pentru noi, românii. Au fost cântați, pictați, fotografiați, dar, mai ales, mâncați. În zilele calde de vară sunt un aliment foarte indicat, spun nutriționiștii. Iar agricultorii recunosc că sunt o sursă bună de venit, mai ales atunci când reușești să fii printre primii care ies cu ei pe piață. Pentru unii dintre producători au devenit chiar o afacere exclusivă. Din pepeni și-au făcut un brand, care a devenit denumirea unei Cooperative Agricole de Producție: „Pepeni de Pogoanele“!

O afacere de tradiție

„Cooperativa noastră s-a înființat în urmă cu trei ani. Suntem, deocamdată, șase membri“, povestește Marian Căpriță, unul dintre asociați. În zona orașului Pogoanele, din județul Buzău, cultivarea pepenilor este o tradiție. Dintotdeauna aceasta a fost una dintre cele mai răspândite culturi ale regiunii, după cereale și floarea-soarelui. De pe la jumătatea lunii iunie și până prin august pe câmp apar nenumărate colibe, unele mai simple, altele adevărate opere de arhitectură, din păcate efemere, în care se adăpostesc cei care păzesc pepenii. Trecătorii pot cumpăra chiar de pe marginea șoselei harbujii proaspăt culeși. Chiar și en gros… Cum s-ar spune, direct din bostană. Iar despre poveștile legate de întâmplări de la bostane s-ar putea scrie tomuri întregi și s-ar putea face filme care să umple sălile de cinematograf.

Exact această tradiție au vrut să o valorifice Marian Căpriță și ceilalți membri ai cooperativei. Solul din acea margine nordică a Bărăganului, ca și temperaturile sunt ideale pentru cultivarea pepenilor, verzi sau galbeni, ca și a dovlecilor. „Combinația tuturor acestor condiții face ca pepenii de Pogoanele să capete un gust aparte, indiferent de soiul lor“, este convins reprezentantul asociației.

El personal are o experiență de peste 15 ani în cultivarea pepenilor. Adică jumătate din viața sa. Cam la fel se întâmplă și cu ceilalți membri ai cooperativei. Un semn că urmele trecutului, vechile angoase și etichete, greșit dar puternic lipite, încep să dispară, spun eu.

Soiuri performante altoite în ferma proprie

„Pepeni de Pogoanele“ a cultivat anul acesta 150 de hectare cu, evident, pepeni. Alte 20 de hectare sunt cultivate cu dovleci ornamentali sau de plăcintă. Deocamdată, partea cu dovlecii e mai mult un experiment și o distracție, dar care are perspectiva de a deveni și ea o afacere.

„Pământul îl arăm din toamnă, iar în primăvară doar îl mărunțim“, îmi descrie Marian Căpriță tehnologia. Folia-mulci, ca și sădirea se fac mecanizat. La fel se întâmplă și cu întinderea foliei-tunel. Ceea ce este însă un avantaj enorm este faptul că răsadurile sunt produse în ferma cooperativei. „Avem două hectare de solarii și seră. Acolo ne producem plantele pe care apoi le răsădim în câmp. Am învățat să ne producem singuri răsaduri altoite. Asta ne asigură un avantaj foarte mare în ceea ce privește costurile. Obținem un material săditor bun, la prețuri scăzute. Fiind vorba despre sute de mii de plante, între 300.000 și 500.000, vă dați seama că fiecare bănuț contează“, își urmează Marian povestea.

Un alt avantaj îl reprezintă sistemul de irigare cu picătura. Apa provine din puțuri forate în câmp la o adâncime de 55 de metri.

În ceea ce privește soiurile, sunt folosite cele oferite de Syngenta. „Am încercat și de la alți producă­tori, dar nu s-au ridicat la nivelul pretențiilor noastre.“ Ca portaltoi sunt folosite soiurile Emphasis și Carnivor, pe care sunt altoite Topgun, Sorento, Mirza și Mirsini, iar în ultimul an și Morena, un soi fără sâmburi. Despre Mirsini se cuvine să adăugăm că este un soi cu o pondere foarte mare în cultură, ocupând aproape 60 ha din cele 150 ha. Motivul? Produce fructe cu dimensiuni ce se încadrează perfect în stan­dardele solicitate de rețelele de supermarketuri.

Tehnologii moderne pentru o calitate de top mondial

Îngrășarea solului este și ea foarte importantă. În fază inițială se aplică un complex NPK 8:11:21 în formă granulată și care se înglobează în sol. Apoi se fac aplicări faziale cu fosfor la început, apoi, când fructele încep să se coacă și să acumuleze zaharuri, cu potasiu.

Pentru tratamente se preferă, de asemenea, produsele Syngenta. „Aplicăm câte două tratamente cu Cidely Top și Ortiva Top. Rezultatele se văd. În orice caz, cu trei săptămâni înainte de recoltare nu mai folosim produse chimice, pentru că acestea se acumulează în fruct și pot crea probleme. În ultimii doi ani am încercat și am și reușit să folosim mai mult produse bio, atât pentru protecție, cât și ca îngrășăminte“, mai dezvăluie Marian Căpriță o parte dintre secretele „Pepenilor de Pogoanele“. Și, la sfârșit, ca și cum nu ar fi cine știe ce, îmi spune că produsele cooperativei au certificare Global Gap. Pentru cei care nu știu ce înseamnă aceasta voi spune doar că este un ansamblu de standarde care acoperă cerințe privind analiza riscurilor pentru sănătatea, siguranța și bunăstarea angajaților, siguranța alimentară a produselor, protecția mediului, dar mai ales calitatea produselor. O certificare pe care toate rețelele de magazine alimentare din lume o recunosc și o acceptă.

Productivitatea este de 120-150 tone/ha. În fiecare an de pe câmpul de lângă Pogoanele pleacă între 10.000 și 20.000 de tone de pepeni verzi. Cea mai mare parte se îndreaptă către supermarketuri din toată țara. Dar aproape o treime, cam 30%, merg și la export, în Cehia și în Polonia.

„Am reușit să ne facem o carte de vizită, să ne creem un brand și acum ne caută rețelele de maga­zine pe noi“, îmi spune cu firească mândrie Marian Căpriță.

În proiect: o seră-unicat în România!

În ceea ce privește viitorul, cei șase cooperatori au un proiect ambițios. „Suntem pe cale să demarăm cu ajutor european construcția unei noi sere, complet automatizate. Practic, doar doi oameni vor putea deservi o seră de un hectar. Un milion de plante pentru răsad am putea produce acolo, în fiecare an. 500.000 dintre ele ar fi pentru vânzare, iar restul pentru noi. Nu cred că există în țară o astfel de seră. Investiția s-ar ridica la aproximativ două milioane de euro, dintre care 700.000 ar trebui să îi punem noi“, vorbește reprezentantul cooperativei despre planurile pentru viitorul apropiat.

Și așa, pe nesimțite, am ajuns și la întrebarea spinoasă care stă la baza oricărei afaceri: „Sunteți mulțumiți de câștigurile obținute?“ Trebuie să recunosc că răspunsul mi s-a părut mai mult decât elegant și, totodată, lămuritor: „Nu știu dacă e o afacere bună sau mai puțin bună, dar e o afacere din care poți trăi. Dacă eu și colegii mei o facem în continuare înseamnă că o considerăm o afacere suficient de profitabilă!“

Parafrazând, aș mai putea spune că restul e doar muncă, inteligență și dulceață roșie de miez de pepene…

Alexandru GRIGORIEV