Business as usual
Așadar, vremea pe glob a luat-o atât de mult razna încât greu mai poate să-i dea cineva de cap. Meteorologi, oameni de știință recunosc că nu se mai pot face predicții exacte decât pentru cel mult o săptămână, și acelea cu un grad de precizie nu prea ridicat. Asta în condițiile în care, în urmă cu 30-40 de ani, gradul de predictibilitate a vremii se întindea pe luni de zile. Ce se întâmplă? Nimeni nu a venit cu un răspuns convingător. Sigur, varianta oficială se numește „încălzire globală“, care, pe scurt, spune că din cauza emisiilor de dioxid de carbon se creează un efect de seră responsabil de haosul climatologic de pe planetă. Sunt voci, și nu puține (dar mai puțin mediatizate), care susțin că nici nu se pune problema de o încălzire globală, ci ar fi vorba mai mult de o răcire… Iar actuala încălzire nu este decât preludiului unei noi „mici ere glaciare“, așa cum a mai fost în Evul Mediu. Sunt studii științifice care au demonstrat că ciclic, la o perioadă de aproximativ 20.000 ani, Terra trece prin perioade de schimbare drastică a regimului climateric.
Alte studii susțin că poluarea cu dioxid de carbon provocată de om este insignifiantă, mai ales în condițiile în care în atmosfera Pământului concentrația „naturală“ de dioxid de carbon este de numai 0.03%. Tot cercetătorii au scos la iveală faptul că, în trecutul său, Terra a cunoscut perioade în care nivelul de CO2 era mult mai ridicat decât în prezent și nu avea legătură cu activitățile umane. Ne-am putea întreba de unde apărea CO2-ul în trecut? Păi de la vulcani care, în epocile de mult apuse, poluau aerul cu ocazia erupțiilor infinit mai mult decât o fac acum autoturismele și industria la un loc pe decenii întregi. Ok… Atunci de unde atâta zbatere cu „încălzirea globală“? Nu știm, dar, intrând pe tărâmul speculațiilor, se pare că este de fapt o strategie energetică globală îmbrăcată într-o politică de marketing. Marii potentați ai lumii au înțeles că resursele de petrol sunt pe sfârșite, în condițiile în care primele semnale de alarmă în legătură cu epuizarea petrolului au apărut în anii ’70. Fapt nerecunoscut de nimeni în mod concret. Pentru că, dacă s-ar anunța oficial, panica ar declanșa o criză planetară fără precedent. Iar răspunsul la toată problema a venit prin inovarea produselor eco și bio. Astăzi e fun să mănânci eco, să ai o mașină eco ș.a.m.d. S-a semnat chiar și un acord la Paris în urmă cu câțiva ani care consfințea măsurile dure luate împotriva poluatorilor cu CO2: industria prelucrătoare și autoturismele. Interesant este că SUA nu au semnat acest acord… Oare de ce? Cert este că noua politică economică eco a dat naștere unei industrii de zeci de mii de miliarde de euro, mult mai profitabilă decât tot ce s-a făcut până acum. De ce e atât de profitabilă? Pentru simplul motiv că speculează o temă nobilă din sufletele oamenilor, și anume „salvarea planetei“. Oamenii se simt utili, simt că fac un mare bine „ecosistemului“ și ajung la concluzia că e de datoria lor să cumpere chestii eco. În plus, face bine la sănătate.
Într-un studiu științific publicat în iunie 2019 de doi cercetători finlandezi demonstrează fără putință de tăgadă faptul că nu există dovezi pentru schimbările climatice din cauze umane. Cităm: „Am demonstrat că modelele generale de circulație a aerului utilizate în raportul AR5 al IPCC (Comisia Interguvernamentală privind Schimbările Climatice) nu pot calcula corect componenta naturală în observarea temperaturii globale. Motivul este acela că modelul nu reușește să determine influența norilor joși asupra temperaturii globale. O componentă naturală prea mică are drept rezultat o contribuție prea mare a gazelor cu efect de seră, ca de exemplu CO2. Deoarece partea umană vinovată de apariția CO2 este mai mică de 10%, practic nu avem schimbări climatice din cauza activității umane. Norii joși controlează în cea mai mare parte temperatura globală.“ Iar norii de pe Pământ se formează influențați, printre altele, de razele cosmice venite din spațiu în combinație cu câmpul electromagnetic al Pământului. Așadar, „încălzirea globală“ nu prea are legătură cu „efectul de seră“. Adică contribuția omului tinde spre zero… Oficial, e pe dos… Dar până la urmă totul e la nivel de supoziție. Nu-i așa?
Bogdan PANȚURU