Arătura cu plugul cu antetrupiţă
În revista Lumea Satului nr. 20 din octombrie 2012 a apărut materialul „Plugul cu antetrupiţă, argumente pro şi contra“. În materialul respectiv arătam că nu este indicat ca stratul viu de la suprafaţă, bogat în materie organică, să fie introdus în fundul brazdei în condiţii de anaerobioză. De asemenea, arătam că este indicată arătura cu plugul simplu, care răstoarnă brazda la 45° şi resturile vegetale sunt distribuite relativ uniform pe grosimea stratului arat, iar procesele de biodegradare a materiei organice se desfăşoară normal în condiţii aerobe.
Cu privire la argumentele „contra“ nu am nimic de corectat, dar voi aduce noi argumente ca urmare a rezultatelor experimentale apărute în literatura de specialitate şi care nu concordă cu punctele de vedere ale celor care au prezentat argumente „pro“.
1. Plugul cu antetrupiţă îngroapă bine resturile vegetale, menţionează unii fermieri din Giurgiu şi Ialomiţa care au renunţat complet la plug, folosind numai discul mare şi scarificatorul şi au obţinut rezultate bune. Deci, rezultatele bune nu sunt asigurate de o îngropare bună a resturilor vegetale, ci de menţinerea lor în stratul superior al solului prin lucrări minime.
2. Îngropând samulastra şi alte resturi vegetale la 25-30 cm şi beneficiind de o bună aerisire, acestea se transformă în humus. Dar primul strat superficial al solului bogat în materie organică şi microorganisme este decupat de antetrupiţă şi aruncat în fundul brazdei anterioare, la 30 cm adâncime, peste care se aruncă următorul strat de sol greu, decupat de trupiţă. La asemenea adâncime solul este slab aerisit sau chiar lipsit de aer astfel încât acolo are loc descompunerea materialului vegetal în condiţii de anaerobioză sau, deseori, nu se descompune nimic şi la arătura din anul următor se scoate la suprafaţă aşa cum s-a introdus cu un an în urmă.
Dacă totuşi are loc o anumită descompunere, în condiţii de anaerobioză, rezultă dioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi acizi organici care produc acidifierea solului şi care au influenţă negativă asupra germinaţiei seminţelor plantelor de cultură.
Activitatea de biodegradare a microflorei aerobe se desfăşoară în stratul de sol de până la 12-15 cm astfel încât, chiar dacă afânarea solului s-a făcut la o adâncime mai mare, acolo poate să ajungă ceva aer, dar sărăcit de oxigen, care a fost reţinut de activitatea microbiologică din stratul superficial, unde de fapt se formează humusul.
3. Chiar dacă procesul de descompunere nu este complet, la următoarea arătură materia organică este readusă la suprafaţă, unde se transformă repede în humus.
Experienţele demonstrează că materia organică respectivă nu se transformă repede în humus şi că trece timp până ce bacteriile aerobe încep procesul de biodegradare şi în acest interval ele consumă humus, sărăcind solul în acest component.
4. Afirmaţia că îngroparea mai adâncă a resturilor vegetale are marele avantaj că scurtează timpul de transformare în humus datorită fermentaţiei anaerobe nu s-a confirmat în experienţele de 3-4 decenii de dr. ing. Gheorghe Ştefanic, un reputat specialist în biologia solului. El menţionează că humusul se formează numai în condiţii aerobe, atunci când materia organică se găseşte în stratul de până la 12 cm.
5. Un alt avantaj este că germinaţia seminţelor se produce deasupra stratului în care se află resturile vegetale, iar după răsărire rădăcinile ajung la 25-30 cm, unde se găseşte suficientă materie organică pentru dezvoltarea plantei. Dar am arătat că descompunerea anaerobă a materiei organice dă produşi toxici care se ridică şi ajung la nivelul seminţei în curs de germinare.
Cât priveşte faptul că după răsărire rădăcinile ajung la 25-30 cm, unde se găseşte suficientă materie organică, menţionăm că plantele se hrănesc cu nutrienţi de natură minerală, nu cu materie organică.
Prof. dr. ing. Vasile POPESCU