Acordul procentajelor, atunci și acum
Primul an de după Revoluție, 1990, a fost marcat de ample manifestații de stradă. A existat atunci un slogan strigat de protestatari, pe care atunci nu l-am înțeles: „Nu ne vindem țara!“ În naivitatea mea, nu prea înțelegeam ce e de vândut, ce e de dat. A trebuit să treacă ani, mulți ani, pentru a înțelege cu adevărat ce voia să semnifice cu adevărat acel slogan.
Anul acesta se împlinesc 74 de ani de la conferința de la Yalta. Atunci, se spune că occidentalii au vândut România Rusiei comuniste a lui Stalin, supranumit și „Tătucul“. Până acum doar câțiva „aleși“ știau cu adevărat ce s-a întâmplat la Yalta cu momentul împărțirii Europei între marile puteri reprezentate de potentații lor. Sigur, omenirea trecea printr-o perioadă grea în contextul de atunci al celui de-al Doilea Război Mondial. Ei bine, pentru prima oară în istorie documentul prin care Churchill a vândut România lui Stalin va putea fi văzut pentru prima dată la Arhivele Naționale britanice începând cu luna aprilie. Este vorba de celebrul „acord al procentajelor“, încheiat de Churchill și Stalin, în octombrie 1944. Potrivit The Telegraph, citat de Rador, hârtia a fost scrisă după o întâlnire nocturnă, alimentată cu mari cantități de whisky. „Amândoi băuseră destul de mult whiskey. Încercau să ajungă la un acord de principiu asupra sferelor de influență de după război“, a spus custodele expoziției de la Arhivele Naționale britanice, unde va fi expusă hârtia (foto). „Cred că este important ca acest document să fie expus în public deoarece această mică bucată de hârtie are o mare însemnătate. Poate fi incredibil de importantă – soarta a milioane de oameni decisă printr-o iscălitură după o întâlnire amicală“, a explicat istoricul. Premierul britanic este cel care a propus astfel sferele de influență:
- România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;
- Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%;
- Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie, ambii cu 50%;
- Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%.
Churchill a împins hârtia spre Stalin, care a… bifat-o. „Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia“, ar fi spus Churchill. „Nu, păstrați-o“, ar fi răspuns Stalin. Trebuie spus că de acest document se știa demult, dar nimeni nu l-a văzut.
De ce a apărut documentul abia acum? Pentru că potentații lumii au considerat la vremea respectivă că documentul nu ar trebui să apară public din simplul motiv că cifrele pot părea crude și insensibile… „Este o mărturie însemnată a istoriei, arată cum a fost decisă soarta a milioane de oameni într-o întâlnire formală în care cei doi lideri băuseră ceva whisky“, spune Mark Dunton, curatorul expoziției, citat de presa engleză. Desigur că de aici și nu numai înțelegem două lucruri. Primul: națiunile mici nu își decid decât vremelnic soarta. Al doilea: noi nu putem vinde nimic decât simbolic. Cei mari doar iau ce cred că li se cuvine, nu-i așa? Interesante ar fi acele procentaje acum…
Bogdan PANȚURU