A fi sau nu…
Am citit zilele trecut ceva ce m-a impresionat profund… Știam că, după Revoluția din ’89, au fost multe lucruri în neregulă cu privatizarea industriei de stat, fostă comunistă. Știam că nu degeaba strigau oamenii pe la manifestațiile din anii ’90-’91 „Nu ne vindem țara!“, așa cum mai știam că nu toată industria fostei economii, „e un morman de fier vechi“, așa cum aclamau potentații zilei.
Ce am citit zilele trecute nu vine doar să confirme cele de mai sus. E mult mai mult decât atât… E practic o confirmare că marile puteri ale lumii nu au făcut altceva decât să ne privească ca pe o colonie. Sau să ne transforme într-o colonie, cum bine spunea economistul, fost ministru al Economiei, Ilie Șerbănescu.
Despre ce este vorba? Fostul premier și fost președinte al Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, a declarat, potrivit Știripesurse, următoarele: „În toată această istorie, până la reînființare, Curtea de Conturi s-a confruntat pe parcurs cu încercări de amestec al politicului în activitatea sa sub diferite forme. Și pot să vă spun, cu sinceritate, că acest lucru, din păcate, a cam continuat și după reînființarea Curții de Conturi. Practic, față de formula inițială, cuprinsă în Legea 94/1992, au apărut tot felul de intervenții, prin intermediul bineînțeles al Parlamentului prin care, într-o perioadă dificilă, spre exemplu, ca să luăm și niște exemple, Curtea de Conturi în 1997 a pierdut dreptul de a controla, de a verifica procedurile prin care Fondul Proprietății de Stat derulează procesul de privatizare, iar doi ani mai târziu, în 1999, Curtea de Conturi a primit interdicție de a mai face control asupra privatizărilor. A fost o lovitură extrem de dură, ținând seama de sursele financiare ale statului care erau în joc. Și, ca să nu vorbim așa general, efectul îl regăsim acum în diferite analize macroeconomice care se fac cu privire la privatizare. În primul rând, ca să fie foarte clar, aproape 70% din privatizări au fost un eșec. Am pierdut foarte multă industrie bună. Vă pot vorbi două săptămâni, dacă vreți, pentru fiecare obiectiv în parte. Am vândut la prețuri simbolice“, spune Văcăroiu. Care continuă: „S-a distrus totul. Tot ce s-a făcut acolo s-a făcut pe licențe plătite din greu de statul român, cu dotări de excepție. Licența era în primul rând pentru turbinele 500 de MW folosite la Porțile de Fier I și II și funcționează și acum. Era o licență franceză, care a costat extrem de mult. Toată dotarea tehnică a uzinei era făcută cu produse japoneze, mai ales strungurile de mare precizie. 12 milioane de dolari costa numai un singur strung“. În continuare Văcăroiu spune ceva ce întrece orice imaginație: „Am reușit performanța, per ansamblu, ca în cele peste 7.500 de societăți care au fost privatizate și care aveau o valoare de piață de circa 350 de miliarde de dolari statul român să încaseze 9 milioane de dolari. Acesta este succesul și sunt convins că, în cazul în care Curtea de Conturi ar fi fost prezentă, ar fi acționat, se stopau multe din aceste nereguli. În fond, erau rolul și atribuțiile Curții de Conturi, care era responsabilă de modul de utilizare a banului public.“ Năucitor acest „9“!
Ce ne așteaptă? Mai ales că la nivel mondial situația nu e deloc roz… Asta și în contextul viitoarei crize economice trâmbițate de mai toți oficialii occidentali ca fiind un adevărat coșmar. Ce puțin pentru Occident! „Pot să vă spun un singur lucru. Mă bucur aici și de tot ce au prezentat cei care au luat cuvântul cu privire la digitalizare. Are o importanță indiscutabilă și e bine să facem acest lucru. Problema, după părerea mea, este ce facem dacă nu mai avem economie? Ce facem cu criza socială teribilă? Criza energetică, această avalanșă de creșteri de prețuri, care practic a pus la pământ toată populația? Sigur că pentru Guvern este greu să stabilească prioritățile. Acestea nu pot fi făcute decât prin duritate, cum au mai făcut câțiva, chiar naționalizări dacă este cazul, mai ales că sunt afectate sectorul strategic, securitatea strategică a României. Iar bătălia dură trebuie făcută inclusiv cu Uniunea Europeană“, conchide Nicolae Văcăroiu, citat de Știripesurse.
Până la urmă, ce se va întâmpla cu adevărat nimeni nu știe. Nu este prima dată, mai ales în contextul ultimilor ani, când autoritățile occidentale au dat-o în bară rău de tot cu previziuni care nu s-au îndeplinit. Sau poate nu au dat-o în bară, ci pur și simplu au vrut să inducă sentimentul de frică în populație din motive doar de ei știute sau… neștiute. Până la urmă ce va fi va fi… Nu depinde de noi… Sau depinde?
Bogdan PANȚURU
