cemrom doloflor

Zootehnia românească: ce a fost, ce a mai rămas?

Share Button

Această întrebare retorică se află pe buzele tuturor celor implicaţi în activitatea de creştere a animalelor. Se prefigurează o perioadă extrem de grea pentru zootehnişti ca urmare a creşterii speculative a preţului cerealelor, a lipsei subvenţiilor şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.

În ferme, preţurile cerealelor influenţează aproximativ 80% din preţul furajului, iar acesta, la rândul său, influenţează aproximativ 70% din costul de producţie. Achiziţionând cereale extrem de scumpe, costul de producţie va deveni mult prea mare, provocând pierderi importante fermierilor. O creştere proporţională a preţului de vânzare este, de cele mai multe ori, imposibilă deoarece vânzarea animalelor are ca bază de referinţă valoarea cărnii importate, neţinând cont de rentabilitatea fermierilor;
cu alte cuvinte, dacă vrei să îţi vinzi animalele (şi vrei să o faci, în primul rând pentru a nu-ţi bloca fluxul tehnologic) eşti nevoit să accepţi un preţ impus care nu ţine cont de calcule economice.

Grâul, ca element de referinţă

Pentru comparaţie, vom lua exemplul industriei de panificaţie care, în prezent, creează premisele unei noi scumpiri cu 30% a pâinii. Producătorilor de animale le-ar fi foarte greu să pună în aplicare un astfel de plan, deoarece ei nu au contact cu consumatorul final, ci se adresează procesatorilor de carne care păstrează întotdeauna opţiunea importului.

Scumpirea pâinii este justă în condiţiile creşterii semnificative a preţului la grâu, ceea ce este însă ciudat este modul în care scumpirea grâului e justificată: o parte din recolta de grâu este în bună parte declasată. Nimeni nu pomeneşte însă de exporturile masive de grâu ce au dus la această creştere formidabilă a preţului. Poate că aici ar trebui să se intervină în sensul limitării exporturilor, această problemă putând fi ridicată în consiliul de miniştri de la Bruxelles.

Preţul grâului devenind prohibitiv pentru fermierii zootehnişti, singura opţiune rămâne achiziţia de porumb, în condiţiile unui preţ acceptabil, a altor cereale mai rar folosite ca sorg, triticale, secară ori a subproduselor precum tărâţa de grâu, mălaiul furajer etc.

Subvenţii infime

Un alt factor ce influenţează negativ activitatea zootehnică este lipsa subvenţiilor. Dincolo de inexistenţa acestui sprijin din partea statului, criza economică şi cea a cerealelor afectează capacitatea de adaptare a crescătorilor la sistemul de producţie nesubvenţionat. Anul 2010 este primul în care nu mai există subvenţii şi este nevoie de timp pentru ca afacerea şi modul de gândire al fermierilor să se adapteze la această situaţie. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste una de criză, lucru ce poate deveni fatal pentru o parte dintre fermele româneşti.

De fapt, ce mâncăm?

Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei va afecta, de asemenea, producţia zootehnică. Veniturile mai mici vor orienta consumul către segmentul de produse ieftine, deşi acestea sunt, de cele mai multe ori, surogate la cele naturale, existând carne de sinteză, lactate de sinteză etc.

Lipsa de informare a consumatorilor în legătură cu ceea ce mănâncă a dus la apariţia unor produse de consum ce au în conţinutul lor din ce în ce mai puţină carne, mai puţin lapte etc. Cum ar fi să urmărim ieşirile de iaurt, smântână ale unei fabrici de lactate şi să realizăm că nu are nicio intrare de lapte. Interesant, nu?

Anul curent poate determina mişcări radicale în zootehnia românească, producătorii integraţi având cele mai mari şanse de a supravieţui. Cea mai mare teamă a fermierilor, dincolo de ceea ce s-a scris mai sus, rămâne aceea a neîncasării banilor – a clienţilor rău platnici ce se înmulţesc exponenţial în perioade de criză.

Se poate finanţa o pierdere de 10-15% în speranţa unor timpuri mai bune, însă o pierdere de 100% poate determina falimentul afacerii. Probabil că acesta este punctul nevralgic al relaţiilor comerciale în România, în general, şi aici ar trebui creat un cadru legal care să ofere o protecţie reală comercianţilor de bună credinţă.

Cătălin LĂPUŞTE
Director general Belcrin Development

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.