fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Îngrăşămintele, tot mai scumpe!

Share Button

Creşterea cererii mondiale şi cvasicriza ofertei stau la baza „inflamării“ preţului îngrăşămintelor minerale. Începând cu declanşarea crizei economice din 2009, tendinţa preţului îngrăşămintelor minerale a fost de majorare şi va continua acelaşi „traseu“ pe termen mediu.

Preţul îngrăşămintelor a fost relativ stabil şi chiar a scăzut în perioada cuprinsă între anii 1980-1990. Între 2000 şi 2006 am asistat la o majorare moderată a preţului şi la o volatilitate crescută a acestuia. Între 2007 şi 2008, preţul a „explodat“, pentru ca în prezent să se menţină la un nivel ridicat.

Cererea, cu mult peste ofertă

Cum se explică această „inflamare“ a preţului pe piaţa îngrăşămintelor minerale? În primul rând este vorba de o creştere puternică a cererii, cea mai mare în ultimii 25 de ani, în special pentru azot. Această cerere are la bază dorinţa Chinei şi Indiei de a-şi asigura, foarte rapid, necesarul de consum de pe piaţa internă, în special pentru produsele alimentare. În acest context, fertilizarea a devenit mai importantă ca niciodată, un factor important pentru obţinerea unor producţii bune.

În al doilea rând, oferta de îngrăşăminte este rară şi repartizată dezavantajos pentru anumite state producătoare de materii prime agricole. Materiile prime, care contribuie la obţinerea îngrăşămintelor, cum sunt gazul natural pentru azot, fosforul natural pentru fosfaţi şi sarea de potasiu pentru obţinerea potasiului, sunt localizate în Rusia, China, Canada, Africa de Nord şi foarte puţin în Orientul Mijlociu.

Exploatarea, cea mai dificilă problemă

Înaintea problemei legate de disponibilităţile acestor materii prime se pune exploatarea de calitate a acestor resurse naturale. Exploatarea lor este foarte costisitoare, în condiţii de calitate superioară, mai ales în cazul fosfatului, ceea ce face ca anumite proiecte de investiţii să fie incerte pe termen mediu. Astăzi, doar investiţiile de stat şi cele pe termen scurt au fost realizate pe plan mondial.

Exploatarea acestor resurse este, de asemenea, incertă ţinând cont de instabilitatea existentă în ţările care deţin aceste resurse. Să ne amintim criza dintre Ucraina şi Rusia de la începutul anului 2009, când victime au căzut economiile europene dependente de gazul rus. Atunci, Rusia a decis să închidă robinetul cu gaz pentru Ucraina, ca urmare a unei datorii mai vechi, existente între cele două state.

Pentru a asigura un preţ competitiv şi optim pe lanţul de fabricaţie, producătorii de îngrăşăminte minerale

şi-au delocalizat producţiile către statele care deţin astfel de resurse. Costul îngrăşămintelor minerale rămâne puternic legat de cel al materiilor prime, accesul direct la depozite fiind un factor important al competitivităţii. Costul de fabricaţie al azotului este reprezentat în jur de 80,5% de cel al gazului natural.

Principalii producători

Producătorii de îngrăşăminte minerale, care vor fi şi exportatorii de mâine, sunt: Africa de Nord (Maroc pentru potasiu), ţările din Orientul Mijlociu, Canada şi Rusia. Pe acestă piaţă foarte mondializată şi multipolară, unde statele producătoare nu sunt neapărat şi state consumatoare, statele cu o agricultură importantă sunt obligate să se replieze la oferta pieţei pentru a continua activităţile agricole şi pe viitor.

Această tendinţă de creştere a preţului îngrăşămintelor minerale, pe termen mediu, are la bază creşterea cererii la nivel mondial, care nu este îndeaproape urmată de investiţii în noi capacităţi de producţie.

În loc de concluzii

Creşterea spectaculoasă a preţului între anii 2007-2008 are la bază o serie de factori conjuncturali care au fost ajutaţi şi de factorii structurali, şi anume: specularea preţului materiilor prime, închiderea numeroaselor fabrici producătoare de îngrăşăminte minerale, dezvoltarea proiectelor de energii alternative consumatoare de produse agricole, întârzierea anumitor proiecte sau investiţii, precum şi menţinerea unor politici publice defensive.

Trebuie să avem în vedere faptul că, până în anul 2050, aproximativ 90% din creşterea totală a producţiei agricole mondiale provine din creşterea randamentelor şi intensificarea culturii (mai multe culturi/aceeaşi suprafaţă/în acelaşi an), iar restul de 10% vine din extinderea suprafeţelor agricole cultivate.

Având în vedere aceste lucruri, politica agricolă a României trebuie să aibă în vedere accesul facil la îngrăşămintele minerale cu preţuri rezonabile pentru a putea contribui, de o manieră consistentă, la balanţa naţională de plăţi, la asigurarea securităţii alimentare şi energetice, precum şi la menţinerea activităţilor agricole în mediul rural.

Dr. ing. Cătălin Aurelian ROŞCULETE

2 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.