Vizitator la AgriPlanta RomAgroTec 2018

Sunt fiu de țărani născut în perioada interbelică și nu m-am îndepărtat niciodată de pământ, de solul românesc.

Copil fiind, am lucrat la câmp alături de părinți. Am urmat școala medie tehnică agricolă unde se făcea foarte multă practică la câmp, în ferma școlii (150 ha). La facultatea de agricultură aveam câte 2 luni pe an practică în unități agricole de producție iar anul V era destinat numai activităților practice.

Pentru teza de doctorat am lucrat 5 ani direct și efectiv în câmpurile experimentale ale INCDA Fundulea, inclusiv în laboratoarele de analize privind solul și plantele.

Am activat 25 ani ca profesor de tractoare și mașini agricole urmărind cu atenție și influența acestora asupra solului.

În cercetarea științifică din agricultură am activat 15 ani (cercetător științific principal I) unde m-am ocupat direct de cercetări în domeniul mecanizării lucrărilor agricole.

În toată această perioadă am făcut parte din comisia Institutului de Mecanizare care se ocupa de testarea noilor mașini și utilaje agricole în vederea omologării și numai după omologare puteam primi aviz pentru fabricare în serie.

Am prezentat această introducere cu scopul ca cei ce vor citi aceste rânduri să fie convinși că cele afirmate au în spate o experiență de peste 70 ani.

Cine mai face acum testare la noile mașini agricole?

Cu câțiva ani în urmă, tot printr-o vizită la AgriPlanta am constatat expuse multe pluguri prevăzute cu antetrupițe. Experiențele noastre au dovedit că antetrupița care încorporează materia organică la fundul brazdei, în condiții de anaerobioză, nu este indicată. Am discut cu companiile respective, am realizat și o dezbatere cu fermierii în paginile revistei Lumea Satului și, cu bucurie, la actuala vizită nu am mai văzut pluguri cu antetrupițe.

Anul trecut am publicat despre răul ce-l realizează asupra solului freza (care trebuie limitată numai la unele sectoare horticole) și mai ales, grapa rotativă. Aceasta este o adevărată moară de măcinat solul, cu distrugerea structurii pe care o transformă în praf care astupă porii solului devenind impermeabil și dereglând regimul aerohidric atât de necesar creșterii și dezvoltării plantelor.

Dar solul este un organism viu care digeră substanța organică, asimilează substanțele minerale nutritive și respiră consumând oxigen și eliminând CO2. Ca atare, trebuie lucrat cu multă atenție, cu blândețe și nu cu mașini agresive.

Prin lucrări, stratul de sol prelucrat este desprins din mediul său natural și se perturbă radical stabilitatea, aerisirea, umezirea și procesele biologice intră într-o derută totală.

Solul devine astfel un corp artificial având alt regim al infiltrării și scurgerilor superficiale ale precipitațiilor în spălarea orizonturilor superioare și producere eroziunii, cu mari pierderi de apă prin evaporare.

Pentru aceasta este necesară o agricultură durabilă pentru a lăsa moștenire generațiilor viitoare o zestre naturală care să le permită o existență normală.

Aceasta se poate realiza prin cât mai puține intervenții asupra solului, cu utilaje ușoare, numai la umiditatea optimă și care să nu depășească presiunea pe sol de 1 daN/cm2.

În revista Lumea Satului nr. 7/2018 am publicat un articol intitulat „Sistema de mașini favorabilă agriculturii durabile, performante“.

Din păcate, foarte multe utilaje expuse nu pot respecta aceste cerințe. Am văzut, de exemplu, un combinator pentru pregătirea patului germinativ prevăzut cu organe active, ca cele de la scarificator și fără posibilități de control asupra adâncimii de lucru de 2-3-4 cm cât necesită unele semințe. Este o unealtă masivă, grea, care necesită tractoare de peste 100 CP. Culmea este că menționează că pregătește solul germinativ și structurează solul. Ori formarea structurii solului este un proces biochimic complex și nu se realizează prin lucrările solului care de fapt contribuie la distrugerea structurii.

Am văzut o unealtă masivă despre care se spunea că este destinată grapării cerealelor de toamnă, în primăvară. Dar cercetarea științifică a exclus din tehnologia de cultură a cerealelor această lucrare încă din anii 70 întrucât s-a dovedit inutilă și dăunătoare.

În general, toate mașinile sunt masive, grele și necesită tractoare de peste 100-150 CP și influențează negativ însușirile solului. Noi am avut combinatoare ușoare, cu posibilități de reglare și care foloseau tractoare de 60 CP sau chiar 45 CP.

La fel pentru prășit sfecla-de-zahăr, soia, fasolea ș.a. se folosea cultivatorul pentru plante tehnice cu tractorul L-445 care executa lucrări de foarte bună calitate.

Deși nu găsim în sistemul economiei de piață, totuși ar fi de dorit ca organizațiile profesionale ale cultivatorilor și Ministerul Agriculturii să solicite introducerea sistemului de testare de către o companie specială din INMA a tuturor utilajelor existente și rezultatele să fie comunicate cultivatorilor pentru ca aceștia să fie în cunoștință de cauză la momentul achiziționării utilajelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU