Viitorul PAC, după 2013

Dezbaterile pe tema Politicii Agricole Comune (PAC) post 2013 capătă noi valenţe, în contextul în care, în toamna acestui an, Comisia Europeană (CE) îşi va prezenta o primă poziţie cu privire la reforma acestei politici comunitare importante, care deocamdată utilizează aproximativ 40% din bugetul comunitar total, de circa 121 miliarde de euro, pentru anul 2010.

Alocarea unui buget consistent pentru PAC

Multe dintre opinii susţin menţinerea unui buget asigurator, în măsură să ofere o perspectivă clară agricultorilor. În acest sens se susţine necesitatea ca dezbaterile asupra viitorului PAC să le preceadă pe cele vizând bugetul pentru următoarea perspectivă financiară 2014-2020.

Adaptarea PAC

Partizanii menţinerii unei PAC consistente susţin necesitatea abordării care să vizeze o reformă în măsură să asigure:

– creşterea capacităţii fermierilor de a răspunde cerinţelor consumatorilor, de a face faţă noilor provocări, cum ar fi schimbările climatice, care pun probleme tot mai mari agriculturii (secete, inundaţii); de a rezista perioadelor de criză şi în special volatilităţii preţurilor. Direcţia Generală de Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul CE apreciază că schimbările climatice şi crizele economice vor deveni în viitor principalul motor al adaptărilor pentru politicile comunitare.

– remunerarea fermierilor pentru bunurile publice furnizate societăţii, respectiv conservarea mediului, păstrarea moştenirii rurale, menţinerea biodiversităţii.

În plus, agricultura este principala resursă de venit din zonele rurale. Este important însă ca şi consumatorul/contribuabilul să conştientizeze rolul pe care fermierii îl joacă şi de ce trebuie alocat în continuare un buget corespunzător acestui sector de activitate.

Conţinutul PAC

În general, se acceptă ideea că viitoarea PAC trebuie să includă: plăţi directe, total decuplate de producţie, care să fie echilibrate între statele membre. Diferenţele dintre subvenţiile directe, de care beneficiază fermierii din vechile şi noile state membre, au rezultat ca urmare a utilizări unor referinţe istorice (producţia pe hectar într-o perioadă de referinţă), care acum nu se mai justifică. Odată cu schimbarea bazei istorice de calcul, se va putea face o echilibrare între subvenţiile directe, în toate statele membre.

Instrumente şi mecanisme de piaţă

Este nevoie de instrumente şi mecanisme de piaţă, care să poată funcţiona ca plasă de siguranţă pentru fermieri, în situaţiile de criză. În acest sens, pe lângă mecanismele actuale (intervenţie, stocare), ar fi necesară identificarea de noi instrumente în măsură să ajute fermierii să facă faţă volatilităţii preţurilor;

Dezvoltare rurală

Noua politică trebuie să mai includă şi o componentă de dezvoltare rurală, respectiv actualul pilon II al PAC. Aceasta în contextul în care actualul pilon I (măsuri de susţinere a pieţei şi plăţile directe) se completează reciproc cu pilonul II şi nu se justifică separarea acestora. Sunt chiar opinii care propun renunţarea la această clasificare a măsurilor de susţinere a agriculturii şi dezvoltării rurale pe doi piloni.

Evitarea falimentului

UE nu-şi poate permite falimentul niciunuia dintre sectoarele agriculturii, în care fermierii europeni sunt cu adevărat competitivi, deoarece costurile ar fi enorme. Trebuie precizat că UE este autosuficientă pentru cea mai mare parte a produselor agroalimentare şi, de aceea, este şi cel mai mare exportator (dar şi importator) mondial de alimente. Să ne imaginăm numai ce s-ar întâmpla în cazul în care UE ar deveni cvasidependentă de importul cărnii de vită din America de Sud şi această zonă s-ar confrunta cu o criză provocată de o boală animală gravă (febra aftoasă, spre exemplu).

Achim IRIMESCU, ministru consilier la Comitetul Special pentru Agricultură al Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană