Vaca de carne, mai rentabilă decât cea de lapte

Pe Aurel Tănase, fermier și președinte al Organizației Interprofesionale Prodcom Legume-Fructe, l-am cunoscut în Lipia, Buzău, acolo unde a dezvoltat, alături de un partener, o fermă mixtă întinsă pe 100 de hectare. Discuția purtată s-a concentrat pe activitatea de creștere a animalelor și am aflat că, după ce mare parte din munca sa în zootehnie și-a dedicat-o vacilor pentru lapte, a hotărât să facă trecerea spre creșterea vitelor pentru carne.

O singură fermă, patru domenii de activitate

Ferma de la Lipia este constituită în mai multe compartimente de activitate, deși structura sa este bazată în principal pe producerea de furaje. Astfel, pe lângă culturile vegetale – aproximativ 20 de hectare de lucernă, 30 de hectare mazăre furajeră, 15 hectare de borceag, 20 de hectare de porumb pentru boabe și 20 de hectare de porumb pentru siloz – ferma dispune și de 2,5 hectare de plantație de pomi (un hectar de livadă clasică și diferența de livadă superintensivă), un hectar de vie struguri pentru masă și 0,5 hectare de legume. O diversitate care presupune eforturi suplimentare pentru că, spune dl Aurel, pentru că, fiind atât de diversificată activitatea, este greu să faci totul bine. În plus, completează fermierul din Lipia, anul acesta a fost unul dificil din cauza factorilor meteorologici ce nu au permis desfășurarea activității în parametri normali. În consecință, mai tot timpul s-a lucrat fracționat. Este și mai dificil atunci când nu ai toată gama de utilaje cu care să lucrezi prompt, această lipsă făcându-te tributarul unor așteptări care duc la pierderi, mărturisește fermierul. Ferma zooteh­nică pe care o deține a fost înființată în 1986, atunci când se mergea pe principiul că fiecare fermă horticolă dintre cele 10.000 existente la acea dată ar trebui să aibă un nucleu de 25 de vaci. Astfel, cu resursele vegetale ale fermei puteau fi hrănite animale, se producea în paralel lapte ieftin, iar veniturile s-ar fi adăugat la fondul de stat. În 2006 ferma a intrat în proprietatea dlui Tănase, iar astăzi unitatea are 35 de vaci pentru lapte.

„E greu, dar ne facem singuri curaj“

În momentul de față, unitatea pe care o administrează dispune de toate condițiile necesare desfășurării unei astfel de activități. Ferma este dotată cu sală de muls, tanc de răcire, dar, spune dl Tănase, volumul investițiilor făcute a fost redus.

„Din nefericire, prețurile mici de valorificare și costurile mari de producție nu îți permit să faci investiții. De aici un dezechilibru care inhibă dezvoltarea fermelor. Eu chiar mi-am dorit să renunț la fermă, dar faptul că nu ai cui să dai animalele, cui să vinzi este iarăși o problemă. Așa că ne facem singuri curaj și mergem înainte. Asta este situația.“

În ceea ce privește valorificarea producției de lapte, colaborează de aproape 20 de ani cu o fabrică de lapte din Râmnicu Sărat. Către ei trimite întreaga producție de lapte pe care o obține și, spre deosebire de alți fermieri care se declară nemulțumiți de prețul de valorificare, spune că primește o remunerație pe litrul de lapte care îi permite să fie la limita costurilor.

„Costurile într-o fermă de vaci de lapte sunt destul de mari. Este mai puțin costisitor dacă dispui de condițiile necesare producerii în regim propriu a furajelor. Din fericire, eu sunt nevoit să cumpăr doar borhotul și tărâțele, în rest îmi produc toată hrana necesară animalelor. Un dezavantaj este că materialul genetic pe care îl am nu este de cea mai bună calitate. Eu obțin între 15-17 litri pe cap de vacă și atunci nu am rezultate economice deosebite. De la un exemplar valoros ar trebui să se obțină peste 30 de litri de lapte.“

Investițiile serioase abia acum încep

Pentru că renunțarea nu este o opțiune, Aurel Tănase și-a propus să se îndrepte spre o altă ramură de activitate, creșterea vitelor pentru carne.

„Am cumpărat ferma în 2006 și mi-au trebuit zece ani să o plătesc. Atât timp cât am avut rate de plătit nu mi-am permis să fac investiții foarte mari. Abia acum încerc să dezvolt un proiect pe PNDR prin care să dezvolt ramura de pomicultură și prin care să fac trecerea de la vacile pentru lapte la cele pentru carne. De fapt, de un an am început însămânțarea artificială cu material seminal din rase de carne, Charolaise și Angus. M-am înscris deja într-un registru genealogic cu 11 capete, urmând ca treptat să îmi creez un nucleu de rasă de carne. Scopul este acela ca într-un an de zile să valorific între 50 și 100 de capete.“

Hotărârea de a face această restructurare a fermei a fost determinată de mai multe motive. Unul dintre ele este lipsa forței de muncă. În cazul unei ferme de lapte este nevoie de personal mai mare, în vreme ce sistemul de creștere a vacilor pentru carne îți permite să ai o încărcătură mai mare de animale per om.

În plus, prețurile de valorificare, subvențiile și sprijinul cuplat ce poate fi solicitat de un crescător de bovine pentru carne fac această activitate mai rentabilă decât cea de producere a laptelui. Aurel Tănase speră ca în doi sau trei ani planul său să se concretizeze. Înainte însă are de depășit o provocare – o investiție de aproximativ 500.000 de euro.

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 20-21