Producție record de prune

Producții record de prune, în acest an, în cele mai multe zone din țară, chiar și în livezile clasice sau grădinile țărănești cuprinse, statistic, în categoria „pomi răzleți“. În zona colinară a Buzăului și Prahovei oamenii spun că nu au mai văzut o asemenea încărcătură de rod de multă vreme. Ultima producție substanțială, dar nu comparabilă cu 2016, a fost în 2008.

În Buzău suprafața ocupată cu livezi din toate speciile pomicole se ridică la 11.109 ha. Livezi organizate (intensive) sunt mai cu seamă în sud-estul județului. În nord și nord-vest (începând de la Năieni-Vernești-Racovițeni, pe latura sudică și până la Calvini-Chiojdu-Bisoca, în nord-vest) predomină prunul, mai ales cel cultivat răzleț sau în livezi clasice, în gospodăriile sătești. În Prahova, Direcția Județeană pentru Agricultură vorbește despre 9.574 ha de livadă, incluzând aici mărul, prunul, cireșul, părul și gutuiul. Fermele pomicole sunt concentrate în trei zone: Băicoi-Bănești, Plopu-Valea Călugărească, Posești-Bătrâni. În rest, în zona de deal (începând cu Provița-Câmpina, în vest, trecând prin Valea Doftanei, Valea Slănicului, Valea Teleajenului și Valea Cricovului, până la Sângeru-Lapoș-Jugureni, în est) prunul gras este specia cel mai des cultivată, dovadă și brandul consacrat și atestat ca atare, de „țuică de Văleni“ sau de Ștefești, Bertea, Aluniș. Iar anul acesta producătorii chiar au de ce se bucura!

Suprarecoltă venită din… noroc

Interesant că producția mare e venită din… noroc. Este ceea ce specialiștii numesc alternanța de rodire. În livezile sătești gospodarii nu întrețin pomul ca în fermele specializate; probabil că, în afară de îndepărtarea uscăturilor, nu se fac tăieri de rodire la prunul gras și în niciun caz nu se aplică stropiri. Excepție face, în livezile clasice, dar nu peste tot, tratamentul împotriva viespei negre a prunului, un dăunător care decima recoltele deunăzi vreme. Producția impresionată vine așadar pe fondul lipsei de rod de anul trecut și al condițiilor climatice excepționale din primăvară, cu indici termici și hidrici echilibrați pentru fiecare fenofază de dezvoltare a pomului. Suprarecolta a avut însă și un revers: o parte din prune s-a scuturat din vreme (reacție naturală de reglare, dar ele tot sunt duse la cazanul de țuică, dacă s-au copt); crengile, acolo unde nu au fost ajutate, s-au rupt sub greutatea rodului. Dar chiar și așa, oamenii tot vorbesc despre producție record! Cantitativ, pentru că muntenii nu folosesc noțiunea de producție/ha, ci de „găleți/saci/prun“, ar însemna 120-160 kg/prun. Vorbind despre valorificare, nici acum și nici altădată n-a existat vreo piață organizată. Prunele sunt de regulă păstrate în fiecare gospodărie pentru fabricarea țuicii ori pentru conserve (gemuri, adică magiun) sau conservare peste iarnă (coapte sau lojnite) și numai ce trece peste necesar se valorifică. Și lumea satului, cum spuneam, și-a creat propriul sistem de vânzare – către locuitorii din zona de câmp sau către persoanele care dețin unități de procesare industrială. Kilogramul de prune nu scade sub 1 leu, dar nici nu urcă mai sus de 1,50 lei într-un an de supraproducție. Pentru cine nu cunoaște, din pruna grasă se obține cea mai bună țuică din România, dar și cel mai gustos magiun preparat strict după rețetele din bătrâni, fără adaos de zahăr! La o țuică de 30 de grade se folosesc 10-11 kg de fructe bine coapte pentru un litru de băutură, iar un litru de pălincă (52 de grade) se obține dintr-o cantitate dublă.

Maria BOGDAN

Revista Agrobusiness nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 11