Puii din fermele Prima Nova, campioni la categoria broiler

Pe segmentul creșterii puilor de carne competiția e mare, iar ca să rămâi în top ai nevoie de perseverență și de o calitate constantă a produsului final. Acestea ar fi doar două dintre punctele forte ale unei afaceri crescute din experiență și cu pasiune de familia Elisei, cei doi devenind acum producători de top în România ai puilor de carne sau broiler, cum mai sunt ei numiți. Fiecare parcurs înseamnă o experiență, iar de multe ori din experiențele altora avem de învățat. Am stat de vorbă cu Daniel și Gabriela Elisei, patronii fermei din Dragalina, pentru că pe acest segment de piață ar putea da lecții multor începători.

– Doamna Gabriela Elisei, v-ați implicat în zootehnie, într-un sector destul de competitiv. Când și cum v-ați început activitatea?

– Zootehnia am început-o de timpuriu, chiar de la terminarea facultății. Am primit repartiție la Avicola Călărași, unde am lucrat 18 ani în toate segmentele de creștere a păsărilor. Din 2003 însă am deschis o afacere privată, am început încet, cu un număr mic de pui, iar acum creștem 5 mil. de pui de carne pe an.

– Puteți spune care a fost investiția inițială și la ce cifră de afaceri ați ajuns?

– Am început cu o hală, iar investiția inițială a fost în jur de 30.000 euro, reprezentând echipamentele de top aduse din Germania. Cifra de afaceri depășește acum 10 mil. euro/an.

– Cu o asemenea cifră de afaceri mă gândesc că sunteți în topul fermelor de producție din țară. Cam pe unde vă situați?

– Ca producători independenți, care se ocupă doar de creșterea puiului broiler (de carne), suntem poate chiar pe primul loc.

– Încă de la început ați lucrat alături de soțul dumneavoastră. Cum v-ați împărțit sarcinile?

– El este veterinar, avea și el un bagaj de cunoștințe căpătat anterior, așa că se ocupă și acum mai mult de producție, în timp ce eu mă ocup de partea financiară și de distribuție.

– Sunt două dintre aspectele cele mai importante ale afacerii, dacă mă gândesc. Cum a evoluat ferma din 2003 până în prezent?

– În 2005 finalizam un proiect SAPARD și aveam deja a doua unitate de producție. Am crescut frumos și într-un timp destul de scurt. Până în 2010 construisem toate cele 5 ferme și le pusesem în funcțiune, apoi, văzând că piața nu permite o dezvoltare rapidă, am decis să conservăm ce avem și să ne ocupăm mai bine de desfacerea producției. De altfel, valorificarea reprezintă segmentul cel mai greu al afacerii. Vânzarea este o problemă, să aduci banii acasă este dificil.

– Care este capacitatea fermei și câte hale dețineți în acest moment?

– Acum avem 50 de hale în cele 5 ferme de producție, toate în județul Călărași, dimensiunea optimă a unei ferme fiind de 150.000-170.000 de pui/serie și se cresc 6-7 serii/an în fiecare fermă. Ritmul este foarte alert, totul este programat, calculat, bine urmărit pentru a parcurge toate etapele necesare producției, pentru a nu face rabat la nimic și a obține un pui de cea mai bună calitate.

– Care este fluxul de producție? La ce vârstă intră puii în hală și când ies?

– Noi ne ocupăm strict de creșterea puiului de carne. Așa că achiziționăm puiul de o zi de la instituții specializate, de la stații de incubație din România și îl creștem până la 40 de zile. Încercăm să facem o creștere cât mai sănătoasă, atât pentru eficiența noastră economică, cât și pentru o desfacere cât mai bună a produselor. Având un pui cu o calitate biologică ridicată, abatoarele ne solicită.

– Sistemul de creștere este unul automatizat sau se bazează pe implicarea angajaților?

– Sunt 3-4 angajați pe fermă, care execută anumite lucrări zilnice, dar fără a lua decizii asupra creșterii puilor. Aceasta este controlată de computere unde nu are acces decât șeful de fermă, care programează tot procesul. Puii sunt crescuți la sol, în libertate, sunt distribuiți uniform în toată hala, au microclimatul controlat de computer, la fel furajarea și adăparea. Puii nu aleargă, nu piuie, sunt liniștiți, doar mănâncă, dorm și cresc bine.

– Unde ajung puii crescuți de dumneavoastră?

– Fiind o fermă care se ocupă doar cu creșterea puiului de carne, contractăm livrările către abatoare, suntem căutați am putea spune și ne mândrim cu acest lucru, pentru că știm că producem un pui de calitate. Livrăm doar în țară, dar carnea produsă de noi ajunge și în Germania, Franța, Anglia.

– Cum demontați mitul puiului cu antibiotice și hormoni de creștere?

– În ferma noastră nu există așa ceva. Structura de bază a nutrețului combinat este axată pe cereale. Dar, spre exemplu, dacă vorbim de soia modificată genetic trebuie să spunem că România nu este o țară care să poată produce cantitatea de șrot de soia care se consumă în fabricile de furaje. Așa că suntem nevoiți să achiziționăm soia importată, care este modificată genetic, dar care este acceptată și de UE. Să ne înțelegem, acea modificare genetică nu produce o modificare la oameni, ci garantează obținerea unor producții mai mari. De altfel acceptată și de UE. În ceea ce privește hormonii și antibioticele lucrurile sunt foarte bine controlate. Chiar recomand părinților să dea copiilor pui, pentru că nici nu știți ce bogăție naturală și ieftină avem pe piața noastră – carnea produsă în crescătoriile industriale.

– Spuneți cu alte cuvinte să cumpărăm doar carne produsă în ferme românești, nicidecum din import, pentru că peste hotare nu știm ce se întâmplă. Este adevărat?

– Da, recomand carnea din România, care este controlată pe tot segmentul de creștere, inclusiv abatorizare, de toate instituțiile care țin de siguranța alimentară. Puiul ajunge foarte sănătos în galantar, iar carnea este foarte curată. Nu există hormoni de creștere în toată Europa de peste 100 de ani. În Statele Unite, unde este altă legislație, există hormoni, dar în Europa nu. Pentru că legislația interzice cu desăvârșire asta.

– Un pui curat, așa cum spuneți, depinde și de furajare. De unde provin aceste furaje și cât se consumă într-o fermă lunar?

– Așa este, partea de nutriție are o importanță uriașă în calitatea cărnii care ajunge la consumator. Rețetele care se folosesc în crescătoriile industriale sunt bine echilibrate. Orice nutriționist din ramura umană care ar verifica o rețetă de furajare ar putea să vadă cât de bine este echilibrată proteic, energetic, vitamino-mineral. Peste 80% din rația de furajare provine din țara noastră. Furajele le aducem de la fabricile de furaje și le depozităm în silozuri sau în buncăre mai mari pe timp de iarnă. Cantitatea de furaj folosită pe zi este de minimum 50 tone, iar pe lună se ajunge la 1.000 tone.

– Ce ați spune celor care vor să intre în acest domeniu? Este o afacere rentabilă?

– Este o afacere rentabilă atât timp cât știi să o faci foarte bine. Trebuie să cunoști această activitate de producție, activitatea sanitar-veterinară, patologia. Sigur că poate poți să o faci și din spate, având angajați care să se ocupe de aceste aspecte, dar angajații nu pot decide întotdeauna. De aceea când patronul este și specialist atunci știe la ce să se uite, știe să intervină atât în partea de creștere, cât și în cea de costuri. E important să îți cunoști bine afacerea.

Puiul de carne sau broiler-ul este rezultatul încrucișării a două rase Rock pe linie maternă și Cornish pe linie paternă. Acest hibrid este preferat de specialiștii din domeniu pentru creșterea rapidă și pentru conversia eficientă a hranei.

Patricia Alexandra POP

Revista Agrobusiness nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 16-17