fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Un horticultor din Argeş crede că salvarea fermierilor mici sunt căpşunile

Share Button

capsuniGeorge Lazăr este unul dintre producătorii importanţi de legume din judeţul Argeş. De profesie horticultor, Lazăr cultiva încă din 1990 în jur de 40 ha de căpşuni, pe care le recolta, în lipsa ţăranilor, cu deţinuţi. După ce făbricuţa de sucuri de la Băiculeşti a dat faliment, fermierul a redus treptat suprafaţa cultivată. În acest an a renunţat complet să mai cultive căpşuni în câmp şi vrea ca din 2014 să înceapă producţia în forţă, pe trei hectare de solarii.

În opinia sa, cea mai mare problemă pentru producătorii de căpşuni nu este obţinerea producției în sine, ci desfacerea, pentru că nu mai există micile făbricuțe apărute în anii ’90. Acestea au fost închise mai ales după aderarea la Uniunea Europeană pentru că nu au putut face faţă numărului mare de norme impuse de UE. Așa a pățit și Lazăr, care a avut o făbricuță de procesare a fructelor pe care a fost nevoit să o închidă fiindcă nu și-a permis să realizeze investițiile cerute de UE şi care, din calculele sale, s-ar fi ridicat undeva la 1 milion de euro. Cu timpul, s-a decis să renunţe şi la cultura în câmp, din cauza ploii care-i strica recolta, şi să treacă pe solarii. Dincolo de producţii mult mai mari, scapă şi de grija factorilor climatici nefavorabili.

„Am desființat anul trecut plantațiile din câmp, iar de anul viitor o să înfiinţăm trei hectare de solarii. Nu mai vrem culturi afară pentru că avem probleme. La noi în luna mai plouă, iar căpșunii se umflă cu apă și crapă. În trei zile poți să pierzi tot. În solarii acoperite nu mai ai probleme. Producțiile sunt duble, iar calitatea este alta.(…) Nu sunt chiar niște solarii. Mai degrabă, un fel de umbrarii peste care se pune folia, iar iarna se dă jos“, a mai spus fermierul argeșean.

Solariile – investiţii mari, satisfacţii pe măsură

George Lazăr susţine că un hectar de căpșuni în solarii, realizat după ultimele tehnologii, presupune o investiţie de circa 120.000 de euro. Ca să pui la punct o astfel de investiţie sunt necesare aproximativ 5 kilograme de folie la mp (care costă în jur de 12.000 de euro la hectar), arcade de susținere (6 euro metrul liniar), la care se adaugă costurile pentru sistemul de irigație prin picurare (1.000 de euro pe hectar). O cheltuială în plus este cea cu folia neagră, care se pune pe pământ ca să împiedice creşterea buruienilor. Costurile directe ajung la circa 100.000 de euro pentru un hectar de solarii pentru căpșuni. Dacă adăugăm și materialul săditor, ajungem la o investiţie în jur de 120.000 de euro, cu o perioadă de utilizare de 5-6 ani.

„O plantație de căpșuni poate fi exploatată trei ani. Dar noi am ținut-o și cinci ani. Plantele cresc în următorul an și pe intervalul dintre rânduri, așa că am scos vechile plante și le-am lăsat doar pe cele crescute pe interval, în felul acesta ajungând să valorificăm plantația pe o durată de timp mai mare. Însă cele mai bune rezultate se obțin în al doilea și al treilea an de producție“, a explicat Lazăr.

Cultura în câmp, soluţia pentru micii fermieri

Legumicultorul argeşean consideră că pentru micii fermieri cel mai profitabil şi mai uşor proiect ar fi înfiinţarea de culturi de căpşuni în câmp. De altfel, el a realizat şi depus la Ministerul Agriculturii un proiect de acest gen, numit proiectul Cooperativei Micilor Fermieri Argeşeni.

Acesta porneşte de la ideea că un hectar de teren dedicat acestei culturi este arhisuficient, peste această suprafaţă costurile cu forţa de muncă fiind greu de suportat. Pe lângă materialul săditor, este nevoie de un sistem de irigaţii propriu, de un depozit frigorific tampon pentru păs­trarea pentru o perioadă scurtă a producţiei până va fi transferată către distribuitori şi de o maşină frigorifică cu o capacitate de cel mult două tone. Valoarea întregului proiect standard se ridică la circa 30.000 de euro.

„Un sistem de irigaţii primar plus foraj până la 80 de metri, plus bazin n-ar trebui să coste mai mult de 20.000 de euro. Dacă nu ar fi nevoie de puţ, pentru că bazinele legumicole sunt amplasate de regulă pe malurile râurilor, un sistem de irigaţii pentru o exploataţie de până la cinci hectare ajunge undeva la 7.000 de euro, cu tot cu pompe şi filtre. Nu este o investiţie foarte mare, având în vedere că vorbim despre căpşuni, produse mai scumpe decât restul fructelor“, spune Lazăr.

În ceea ce priveşte materialul săditor pentru căpşunărie, acesta costă 0.17 eurocenţi firul, adică la 40.000 de plante la hectar este necesară o investiţie de 6-7.000 de euro, iar lucrările de dezinsecţie iniţiale, obligatoriu de făcut, ajung cam la 4.000 de euro la hectar. La acestea se mai adaugă folia de agrotextil care costă 1 leu/mp, adică încă 2.000 de euro /ha. Un depozit frigorific tampon de 10 metri pe 10 metri ar costa cam 3.000-4.000 de euro pentru că nu vorbim de ceva sofisticat, ci doar despre o încăpere izolată şi o instalaţie de aer condiţionat. În fine, o maşină frigorifică costă şi ea cca 10.000 de euro, a estimat horticultorul argeşean.

Punerea la punct a micilor exploataţii ar putea fi doar un prim pas pentru că apoi producţia care nu poate fi exportată în Rusia sau Uniunea Europeană poate fi transformată în conserve, gemuri sau sucuri. „Asociaţiile de producători ar putea aplica, mai ales la speciile sâmburoase, pentru fonduri europene cu scopul înfiinţării unor mici făbricuţe de 400.000-500.000 de euro care să absoarbă producţia în exces şi să vină cu produse cu valoare adăugată mare, aşa cum se întâmplă, de fapt, în ţările din Occident. Următorul pas ar fi accesarea de fonduri europene pentru construcţia de depozite în marile bazine legumicole“, spune Lazăr.

Pragul de rentabilitate

Pragul minim de rentabilitate este de 30 tone la hectar, dar producția poate să crească până la 60-70 de tone la hectar în funcție de soiurile plantate, de densitatea acestora și de cantitatea de îngrășământ aplicată, susţine Lazăr. De exemplu, există unele soiuri aduse din Italia care arată ca un pomișor și produc și un kilogram de căpșuni pe plantă, mai spune legumicultorul.

În cazul unor soiuri producția se recoltează timp de două săptămâni, în timp ce la altele se recoltează toată vara. Probleme ridică cele care au timp de recoltare scurt.

„Este greu să recoltezi 40 tone de căpșuni, producția medie la hectar, în doar 14 zile. În general, un muncitor recoltează în jur de 15 lădițe pe zi, adică 70-80 de kilograme. Gândiți-vă de câți oameni este nevoie ca să culeagă 40 tone de căpșuni“, declară horticultorul.

Lazăr spune că, pentru cultivatorii de căpşuni, cea mai mare problemă este asigurarea forţei de muncă. Aceeaşi problemă există nu doar la noi, ci şi în ţările mari producătoare de căpşuni.

„Marea noastră problemă este că nu există forță de muncă suficientă pentru că în sate au mai rămas doar bătrâni. Așa că mulți ani la rând am recoltat cu deținuți. Problema este că atunci când recoltau prima dată le călcau în picioare și nu mai puteam aduna mare lucru după aceea. La noi nu mai găsești forță de muncă. Nu degeaba veneau spaniolii și recrutau câte 500 de muncitori odată“, a arătat Lazăr.

Și, după tot acest efort, mai apare şi problema desfacerii producției. În România nu există un sistem de preluare a căpșunilor pentru că nu prea sunt fabrici de procesare. Singurul debușeu sunt piețele, unde kilogramul de căpșuni se vinde la început de sezon chiar şi cu 10 lei, după care preţul scade la 4-5 lei pe kilogram.

Proiect de revitalizare a satului românesc

Cooperativa Micilor Fermieri Argeşeni, al cărei vicepreședinte este George Lazăr, a depus la Ministerul Agriculturii un proiect de revitalizare a satului românesc, scopul fiind activarea unui segment important de fermieri care acum nu produc nimic sau lucrează în pierdere, prin înfiinţarea unor mici exploatații de căpșuni. Proiectul presupune investiţii de aproximativ 30.000 de euro şi ar putea fi realizat din fonduri europene şi de la buget. Acesta prevede înființarea unor exploataţii mici şi profitabile, cuprinse între unul şi cinci hectare, cu ajutorul programelor de reconversie a culturilor, ferme care să aibă mici sisteme proprii de irigaţii. Scopul proiectului este reconversia tinerilor pentru agricultură şi înfiinţarea de afaceri mici şi rentabile cu exploataţii de căpşuni şi fructe de pădure, pomicultură – piersici, caişi, meri etc. şi la viţă-de-vie cu struguri de masă. Fermierii cred că, dacă s-ar adopta proiectul cu ferme de până la cinci hectare, cel puţin 500.000 de fermieri ar putea fi integraţi în sistem şi ar deveni profitabili, dacă sunt luați în calcul și cei care au lucrat până acum în Italia sau Spania şi s-au întors înapoi în România din cauza condiţiilor economice. Fermierii ar putea fi stimulaţi să intre în asociaţii mici pentru a accesa mai uşor fondurile provenite, în special din sumele destinate reconversiei culturilor.

Potrivit proiectului, banii pentru investiţii ar putea fi daţi fermierilor prin intermediul unor mici cooperative cu 20-30 de hectare fiecare, care să se ocupe de ambalarea şi dis­tribuţia mărfii, aşa cum se întâmplă şi în Occident. Agricultorii ar putea fi stimulaţi prin lege să se asocieze pentru că, de exemplu, la alcătuirea proiectului pentru finanţare ar primi 25 de puncte dacă solicitantul are o exploataţie individuală şi 50 de puncte dacă face parte dintr-o cooperativă de profil. Banii ar putea proveni din fondurile destinate reconversiei suprafeţelor, adică 12.170 de euro plus 1.500 de euro pentru defrişarea suprafeţelor, iar restul ar fi contribuţia Ministerului Agriculturii. Progra­mul ar putea fi implementat rapid, în maximum șase luni, dacă s-ar folosi aceste fonduri pentru reconversia culturilor, cred reprezentanții Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Marius ŞERBAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.