Un an de excepţie pentru viticultori

Când facem această afirmaţie ne referim în primul rând la bogăţia plantaţiilor şi la calitatea strugurilor. Potrivit unor evaluări statistice de ultim moment, România ar putea produce în această toamnă peste 900 milioane kilograme de struguri din care vor rezulta peste 6 milioane hectolitri de vin. Producţia este cu 800 de mii de hectolitri mai mare decât cea obţinută în 2008, an socotit şi el deosebit de fructuos din punctul de vedere al randamentului.

Marea problemă a micilor producători rămâne însă aceeaşi dintotdeauna: valorificarea producţiei. Unde şi la ce preţ vor reuşi ei să vândă strugurii pentru vinificaţie? Punând această întrebare avem în vedere şi că în 2008, bunăoară, au rămas stocuri nevândute, înregistrându-se la această dată o rezervă de vin care, potrivit unor date neoficiale, echivalează cu un consum pe 18 luni. Altfel spus, o supraproducţie de un an şi jumătate. Cauzele sunt multiple şi ţin în primul rând de puterea slabă de cumpărare a populaţiei, dar şi de preţul nefiresc la care se vând vinurile îmbuteliate în lanţurile de magazine şi supermarketuri.

Oricât de mult ar fi crescut cheltuielile, rămâne totuşi greu de explicat preţul actual al unei sticle de 750 ml cu vin DOC, care depăşeşte preţul de 10 lei. Comparând cu preţul la care micii producători îşi vând strugurii, de maximum 0,50 de lei pe kilogram, orice judecată economică este blocată. Şi totuşi, micii producători, pentru că la ei ne referim în mod deosebit, continuă să îngrijească viile, să le facă mai productive, iar dacă ar avea bani, chiar să le modernizeze.

Optimism la Minister, deznădejde în podgorii

Dacă ar fi să ne luăm după zvonuri, atunci podgorenii ar avea motive reale de satisfacţie. La Bucureşti cel puţin, se aude că anul 2009 este unul foarte bun pentru viticultură, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. Deşi recoltatul abia a început, mulţi se lansează în estimări, lucru care nu e rău, dar şi în atribuirea unor merite ce ţin de alocarea unor fonduri care însă nu se regăsesc în plantaţiile de viţă-de-vie.

Pentru că producţiile despre care vorbim nu vin în niciun caz ca rezultat al unui sprijin material semnificativ alocat sectorului, ci doar ca urmare a unor condiţii climatice care au creat premisele obţinerii unor producţii mari şi de calitate.

În ceea ce priveşte calitatea mult lăudată a strugurilor, producătorii din Vrancea spun că de două luni e secetă, fapt pentru care boabele sunt şiştave, iar plantaţiile s-au ofilit. Din acest motiv, chiar dacă strugurii nu au atins maturitatea tehnologică, încă de la începutul lunii septembrie producătorii au fost nevoiţi să recolteze.

Nu şi-au pus nicio speranţă în sprijinul pentru tratamentele fitosanitare, drept urmare nici urmă până acum de cei 500 de lei/ha promişi… deşi le-ar fi fost de mare folos măcar acum, la recoltat. Cât despre producţie, ce importanţă mai au cifrele, când aceasta nu poate fi valorificată niciunde? De pe Bulevardul, Carol şi până în podgorii unde cresc de fapt strugurii, optimismul se năruie, iar în locul lui se instalează deznădejdea.

Carnetul de viticultor, o nouă piedică

Ultima găselniţă în ceea ce priveşte vânzarea strugurilor o reprezintă carnetul de viticultor. Potrivit unui ordin emis de Ministerul Agriculturii, producătorii de vinuri pot cumpăra struguri numai de la podgorenii care au carnet de viticultor, acesta fiindu-le acordat doar celor care deţin minimum 0,5 hectare de viţă-de-vie.

Producătorii, care în aceste condiţii nu-şi mai pot scoate nici bruma de câştig de până acum, spun că ar fi fost de bun simţ să le fi spus acest lucru măcar din primăvară, ca să nu se mai chinuiască. Convingerea lor este că acest ordin vine la propunerea marilor procesatori, care vor să-i scoată de pe piaţă.

Despre acest mod al statului de a interveni în piaţă, Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor din Vrancea, spune că avantajează 4-5 mari agenţi economici şi vrea să-i desfiinţeze pe ţărani, care oricum sunt aduşi la sapă de lemn. „După ce că nu avem bani să recoltăm, în urmă cu o lună Ministerul ne-a mai dăruit şi acest carnet ca să nu mai avem nici cum să vindem strugurii! (…) Nu le-au gândit prost, ci cu substrat! Au permis agenţilor economici să facă vin pichet sub numele de „vin de fructe“, iar nouă ne-au intrezis vânzarea pe piaţa liberă atât a strugurilor cât şi a vinului!“, adaugă domnul Toader.

Monopolul procesatorilor

Nici situaţia „norocoşilor“ cu mai mult de 0,5 hectare nu este mai bună. Profitând de faptul că nu au unde depozita strugurii şi vinul, combinatele de vinificaţie le oferă acestora preţuri descurajatoare, ca să nu spunem… de batjocură. Cum altfel am putea vorbi despre cei 0,35-0,50 de lei pe kilogramul de struguri, şi aceştia daţi în două rate, când doar recoltatul costă 0,40 de lei?

„E foarte grav ce se întâmplă“, ne spune Constantin Stănescu, preşedintele Uniunii de Ramură a Cooperativelor Vitivinicole. „Presiunea din partea procesatorilor este foarte mare pentru că ştiu că nu avem alte soluţii. Vorbim de un monopol şi de un plan bine pus la punct, ne mai spune domnul Stănescu, pentru ca nu cumva să rămânem cu impresia că e vorba de ignoranţa factorilor de decizie.“

Producţia de struguri şi vin, în date şi cifre

În ceea ce priveşte producţia de vin, atât Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV) cât şi Oficiul Naţional Vie-Vin (ONVV) estimează pentru acest an aproximativ 6 milioane de hectolitri, cu 5-10% peste media ultimilor ani.

Potrivit acestora, producţia medie la principalii producători este estimată pentru zona Dobrogei la 12 tone/ha, cu 5% mai mare decât în 2008, în Vrancea şi Moldova la circa 8 tone/ha, în Transilvania la 8,5 tone/ha, iar în Banat la10,5 tone/ha, în creştere cu 5% faţă de 2008. Producţiile medii din zona Olteniei sunt estimate la 5,5 tone/ha, iar în Dealul Mare la circa 9 tone/ha.

Criza nu a afectat piaţa de profil

Referitor la piaţa vinului, obiectivele patronatului vizează menţinerea acesteia la nivelul anului 2007, când valoarea pieţei totale a fost de 450 milioane de euro. Conform datelor oferite de membrii aceleiaşi organizaţii, deşi suntem în plină criză economică, consumatorii nu au renunţat la vin, astfel că piaţa de profil nu a înregistrat turbulenţe majore.

Cât despre comerţul internaţional cu vinuri, importul a scăzut cu circa 72% în primele cinci luni ale anului, de la 164.193 hectolitri la 47.560 hectolitri. Exportul a scăzut cu aproximativ 11%, de la 60.053 hectolitri la 53.409 hectolitri. În prezent, principalele pieţe de desfacere pentru vinul românesc sunt reprezentate de Germania, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Rusia, Marea Britanie, Italia, China şi SUA.

Valentina ŞOIMU