Terra Incognita

Se spune că, în viață, sunt lucruri care se fac și lucruri care nu se fac… E înscris în codul nostru genetic, e înscris peste tot în natură și în univers. Totul funcționează după niște legi precise, iar cine încearcă să eludeze aceste legi naturale dispare. Din păcate, omul este prea „copil“ și puțin conștient de aceste legi supreme. De aici și drama. Drama uitării… De a fi oameni care să trăiască cu sufletul, nu cu portofelul, de a avea compasiune pentru orice ființă, drama înăbușirii iubirii în sufletele noastre.

În ultimul secol, mai ales, omul a uitat să trăiască cu adevărat, a ignorat legile naturii – de cele Divine, ce să mai vorbim? – a început să se creadă buricul universului, alfa și omega și, mai presus de toate, a crezut că este stăpânul absolut al planetei Pământ. Iar acum, natura îi întoarce „favorurile“. Un virus, mai mic decât un microb, un „ceva“ infinitezimal a pus capac goanei omenești după câștigul cu orice preț al banilor, plăcerilor oferite de aceștia… Actualul sistem economico-social în care totul era permis, inclusiv crima comisă în numele „protecției“ sau „creșterii investiției“, care a corupt societatea împingând-o constant spre imoralitate și degradare, își trăiește ultimele clipe… Va dispărea, nu imediat, dar e aproape clar că omenirea va trece într-o nouă etapă, superioară. Cum va arăta această lume nouă încă nu se știe, se fac doar speculații… Iar criticile aduse actualului sistem apar de unde te aștepți mai puțin… În anul 2018 a apărut la editura Yale University Press o carte fundamentală, Why Liberalism Failed (De ce liberalismul eșuează n.red.), a gânditorului conservator american Patrick J. Deneen. Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale a României, aduce în prim-plan această carte, comentând într-un amplu material pe marginea ei: „Liberalismul a eșuat nu pentru că ar fi subperformat, ci pentru că a fost credincios sieși. A eșuat deoarece a reușit. Pe măsură ce liberalismul «a devenit tot mai mult el însuși», iar logica sa internă a «devenit mai evidentă și contradicțiile mai manifeste, el a generat patologii care sunt în același timp deformări ale dezideratelor sale, dar și înfăptuiri ale ideologiei liberale“, după cum citează economistul-șef al BNR din carte. În continuare vă prezentăm pe scurt câteva din ideile eșecului prezentate în carte și scoase în evidență de Valentin Lazea. „O primă pretenție a liberalismului este aceea de a permite individului să evolueze prin ruperea sa de mediul natal și de meseria practicată din strămoși, astfel încât să își poată realiza cât mai bine potențialul, într-o altă localitate sau țară și într-o altă profesie. (…) Patrick Deneen deplânge acest statut de dezrădăcinat, văzând în el precursorul multor defecte: indiferența față de familie și față de tradiție, pierderea simțului civic, dezinteresul față de politică (…). Comentariul nostru (Valentin Lazea n.red.) este că, fără saltul de la sat la oraș, de la tradițional la inovativ, omenirea ar fi fost mult mai săracă astăzi, în mod cert din punct de vedere material și, poate, din punct de vedere spiritual. Liberalismul promovează globalizarea și relocarea producției acolo unde este mai eficientă din punct de vedere economic. (…) Trăsături potențial mortale pentru liberalism: Preamărirea de către liberalism a egoismului și a lăcomiei. Această teză reprezintă unul dintre fundamentele științei economice moderne, în care este înfățișată concepția lui Adam Smith din Avuția națiunilor și nu aceea din Teoria morală a sentimentelor, unde gânditorul scoțian face elogiul virtuții și cooperării. Începând de la unul din premergătorii liberalismului modern, Machiavelli, omul a fost văzut nu ca un depozitar al învățăturilor creștine privind virtutea, ci ca fiind mânat de mândrie, egoism, lăcomie și căutare a gloriei. Deneen deplânge această stare de fapt și consideră că amoralitatea sau imoralitatea sădită la baza concepției liberale despre lume și viață poate aduce pierirea acestei concepții. (…)

Pe de altă parte, nu putem să nu observăm, împreună cu Patrick Deneen, că atunci când egoismul este prezentat ca fiind starea naturală a ființei umane orice exces capătă justificare, iar crize precum cea din 2008-2009 devin urmarea firească a unei filosofii centrate exclusiv pe interesul individual. Războiul declarat naturii. Dacă gânditorii din vechime, precum Aristotel în Etica sa sau Toma d’Aquino în Summa Theologiae, concepeau omul ca fiind parte a naturii și limitat de ea, o nouă tradiție întemeiată de Francis Bacon vede omul ca stăpân al naturii pe care caută să o subordoneze intereselor sale. Deneen observă cu regret cum această nouă filosofie a pus omul modern în conflict cu mediul înconjurător, un conflict pe care nu știe cum să-l soluționeze și care poate aduce, în final, nu numai la dispariția liberalismului, ci și la dispariția rasei umane. Nu avem cum să nu fim de acord cu această observație pesimistă: concepția liberală conform căreia omul domină natura s-a dovedit a fi complet nerealistă. Între cele două entități, natura va avea întotdeauna ultimul cuvânt. Pierderea legăturii cu trecutul și, mai ales, cu viitorul. Liberalismul postulează că fiecare generație trebuie să-și maximizeze utilitatea, trăind pentru sine însuși. Trecutul este văzut ca fiind retrograd, sufocat de tradiții și obiceiuri, iar viitorul este o „Terra Incognita“ față de care cel mai bine ar fi să fim indiferenți sau optimiști. (…) Timpul astfel fracturat duce la aberații precum acumularea de datorii uriașe pe seama generațiilor viitoare, care vor trebui să se descurce în a le plăti. Aici – spune Deenen – intervine lipsa culturii: „Cultura este practica temporalității depline, o instituție care conectează prezentul la trecut și la viitor… cultura ne educă privind datoriile și obligațiunile generaționale.“ Nu putem decât să fim de acord pe deplin cu aceste observații, comentează Lazea, care conchide: „Credem că aceste trei trăsături ale liberalismului: preamărirea egoismului și a lăcomiei; războiul declarat naturii; pierderea legăturii cu trecutul și cu viitorul constituie boli potențial mortale pentru el. Deneen nu le sistematizează în acest fel, dar este meritul lui de a ne atrage atenția, cu putere, asupra pericolelor pe care le implică.“

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email