Stupii de la Amara, livrați în toată țara
Pasiune, pricepere și răbdare, acestea sunt ingredientele-cheie ale unei afaceri începute într-un an de criză. Practicând de-a lungul timpului mai multe meserii, Nicolae Costea, un pasionat al albinăritului, se hotărăște să îmbine utilul cu plăcutul și să pornească pe un nou drum, acela al afacerilor.
Dacă te-a înțepat albina…
Crescut la țară, într-o zonă în care albinăritul nu era chiar înfloritor, Nicolae Costea glumește atunci când este întrebat de unde vine dragostea pentru albine: „Nu mi-au spus părinții, dar cred că atunci când eram mic m-a înțepat o albină. Între apicultori este o vorbă: Dacă te-a înțepat albina, toată viața s-o duci în cârcă.“ Așadar, având microbul în sânge, decizia de a porni o afacere în ale albinăritului nu a întârziat să apară. Renunță la meseria care îi punea pâinea pe masă, la fel face și cumnatul lui, Dragomir Gheorghe, și patru mâini dibace pun bazele unei fabrici de prelucrare a lemnului în produse necesare apicultorilor.
Începutul nu a fost ușor pentru că nu este suficientă pasiunea, informarea fiind mai mult decât necesară pentru că, după cum susține, albinăritul este o întreagă industrie. După achiziționarea utilajelor și a materiei primei, în fabrica de la Amara sunt lucrate cu pricepere rame, roinițe, diafragme, stupi, cu alte cuvinte, toate cele necesare inventarului apicol.
Priceperea și îndemânarea au adus faima producătorilor de la Amara care livrează în acest moment produse în întreaga țară și chiar peste hotare. „Clienții ne caută pentru că au auzit de noi de la cunoștințe și prieteni. Am devenit cunoscuți prin recomandări, nu ne-am făcut reclamă pe niciun fel de canal mass media. Inițial am lucrat lemnul pentru noi, apoi pentru prieteni care, la rândul lor, ne-au recomandat mai departe și tot așa. Așa am ajuns să trimitem marfă de la Amara și la Arad, la Baia Mare, în Olanda, Belgia sau Franța“, susține Costea.
Noi mâncăm lemnul pe pâine
Secretul succesului produselor nu este dat doar de priceperea cu care se lucrează în fabrică, ci și de calitatea lemnului. La Amara se lucrează lemnul în starea lui naturală, adică netratat chimic, iar cei doi meșteri primesc și sfaturi de la client atunci când vine vorba despre crearea unor noi produse. „Sunt clienți care ne sună și ne spun că au câte o idee. Îi chemăm, punem ideile pe hârtie și vedem ce trebuie să facem, chiar dacă de multe ori vin cu niște idei trăsnite. Atunci îi sfătuim că trebuie să facem ceva bun împreună pentru toată lumea, nu doar pentru mine sau pentru el“, punctează apicultorul.
Faima aduce odată cu ea și neajunsuri, dar unele care pot fi estompate de satisfacția lucrului bine făcut. Lună de lună, la Amara sunt lucrați aproximativ 200 de stupi, plus alte produse adiacente, totul fiind realizat doar de cei pasionaţi de apicultură. „Lucrăm de la 6 dimineața până la orele 11 noaptea. Vecinii ne întreabă dacă nu mai dormim, că s-au săturat de noi (zâmbește). Distracția noastră e în fabrică. De exemplu, anul trecut am stat departe de casă, să ne relaxăm, doar 3 week-end-uri. Pot spune că mâncăm lemnul pe pâine.“
În momentul de față, Nicolae Costea este mulțumit de ceea ce realizează. Este cunoscut, la târgurile de specialitate este mereu căutat de cunoscători și are speranța ca fiul său de doar 12 ani să îi calce pe urme. „Băiatul meu a avut ambiția să își facă singur propria stupină, pe banii lui. A venit în fabrică, a muncit, iar pentru manoperă a fost recompensat. Cu banii primiți și-a cumpărat albine și acum are propria stupină“, povestește cu mândrie Nicolae Costea.
Cum pare că a aflat secretul succesului afacerii sale, acesta îi sfătuiește pe cei care vor să îi calce pe urmă să aibă curaj și să studieze pentru ca ceea ce își pun în gând să ducă la capăt. „Eu nu o pot numi o afacere, este viața noastră,“ concluzionează acesta, mândru de propria reușită.
Loredana Larissa SOFRON