Ştiinţa genetică, dincolo de prejudecăţi
Primele plante transgenice au fost create în SUA, în anul 1983. După 11 ani, tot în SUA, a fost aprobată comercializarea primului aliment transgenic, tomata cu procesul de coacere modificat, creată prin blocarea unei enzime implicate în maturarea fructelor. De atunci, producţia şi consumul alimentelor modificate genetic au crescut treptat. În anul 2009 era aprobată cultivarea plantelor transgenice în 25 de ţări. La nivel global, 14 milioane de fermieri cultivau plante transgenice pe 134 milioane de hectare. Se poate vorbi deja de o istorie a producerii şi consumului plantelor modificate genetic. O istorie care nu consemnează niciun incident.
Oameni din peste 50 de ţări consumă produse care derivă direct din plante transgenice sau care conţin ingrediente derivate din astfel de plante. Sunt în drum spre piaţă plante transgenice cu toleranţă crescută faţă de temperaturi extreme şi secetă, cu rezistenţă faţă de factorii biotici, cu productivitate şi stabilitate îmbunătăţite.
Impactul global
Impactul global estimat după prima decadă de cultivare a plantelor transgenice constă în creşteri ale productivităţii cuprinse între 5-50% şi în obţinerea unui venit net global de 34 miliarde $. Demn de menţionat este faptul că 90% din fermierii beneficiari fac parte din categoria celor săraci, care au reuşit să transforme agricultura de subzistenţă pe care o practicau într-o agricultură performantă, cu consecinţe asupra ridicării standardului lor de viaţă.
A fost realizat un număr foarte mare de studii referitoare la impactul plantelor transgenice asupra mediului şi sănătăţii şi nu au fost raportate efecte dăunătoare care depăşesc impactul negativ al agriculturii „convenţionale“ asupra mediului.
Cu gândul la generaţiile viitoare
„În ultimul deceniu, am fost martorii succesului biotehnologiei agricole. Această tehnologie ajută fermierii de pretutindeni să mărească productivitatea, reducând, în acelaşi timp, consumul de pesticide şi eroziunea solului. Beneficiile şi siguranţa biotehnologiei au fost dovedite în ultimii 10 ani în ţări în care trăieşte mai mult de jumătate din populaţia Planetei. Ceea ce ne trebuie este curajul liderilor politici din acele ţări în care fermierii nu au la dispoziţie decât mijloace tradiţionale, mai puţin eficiente. Revoluţia Verde şi, acum, biotehnologiile agricole contribuie la acoperirea cererii crescânde de hrană, conservând în acelaşi timp mediul pentru generaţiile viitoare.“ Norman Borlaug (1914-2009), Părintele Revoluţiei Verzi, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
Interzicerea fără nicio bază ştiinţifică a utilizării plantelor transgenice în agricultura europeană privează fermierii de dreptul de a alege ceea ce doresc să cultive, reduce competitivitatea Uniunii Europene pe piaţa globală şi sugerează că ar fi mai bine ca noile tehnologii să fie evitate. Este o moştenire periculoasă pentru generaţiile viitoare.
Prof. univ. dr. Gheorghe SIN,
Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“