România – cea mai scumpă piaţă legumicolă a Europei

Piaţa Uniunii Europene. În Uniunea Europeană, cele mai importante legume din punctul de vedere al producţiei sunt tomatele (aproximativ 14 milioane de tone), morcovii (5,3 milioane de tone) şi ceapa (5,5 milioane de tone).  Ca producător de tomate, România se situează pe locul 4, cu o pondere în producţia totală de 5,55%, după Italia (38,69%), Spania (27,03%) şi Grecia (9,57%).

Principalii producători de morcovi sunt Polonia, cu o pondere în producţia totală de 15,13%, Regatul Unit (14,22%), Franţa (11,82% ), Italia (11,18%), Germania (10,35%), Ţările de Jos (9,38%), Spania (9,04%) şi Belgia (4,46%). În acest clasament România ocupă locul 9, producând doar 3,33% din totalul producţiei Uniunii Europene.

Cu o pondere de aproape 7% la producţia de ceapă, România este al şaselea producător, după Ţările de Jos (22,62%), Spania (19,97%), Polonia (10,96%), Germania (7,45%) şi Italia (7,00%).

Din ierarhizarea preţului la producător se poate observa că, pentru toate produsele analizate, România înregistrează cele mai ridicate preţuri faţă de multe ţări europene:

– la ceapă se înregistrează cel mai ridicat preţ, respectiv 0,498 euro/kg;

– la tomate, România ocupă locul 3, cu un preţ de 0,650 euro/kg, după Lituania şi R. Cehă;

– la cartof, cu 0,228 euro/kg, România ocupă locul 6. În comparaţie cu ţări apropiate geografic, preţul în ţara noastră este mai mare cu 158,9% faţă de cel din Polonia, cu 85,6% faţă de cel din Ungaria şi dublu faţă de R. Cehă;

– la varză albă România este pe locul 6, fiind devansată de Luxemburg, Italia, Belgia, Regatul Unit şi Grecia;

– la morcovi, cu 0,612 euro/kg România se situează pe locul 4, după Luxemburg, Grecia şi Cipru.

Explicaţia acestei situaţii ar fi producţiile medii mici, costurile mai ridicate, oferta extrem de fragmentată. De asemenea, subvenţiile primite de producătorii de legume din multe ţări europene sunt sensibil mai mari decât cele primite în România.

Puterea de cumpărare redusă determină importuri mai ieftine, chiar dacă după gust consumatorii preferă legumele româneşti.

Comparativ cu 2007, 2008 a reprezentat pentru România, din punctul de vedere al evoluţiei preţurilor la producător, un an al reducerii acestora la principalele legume cultivate în câmp (cartof, tomate, ceapă şi varză albă), excepţie făcând preţul morcovilor. Acelaşi fenomen s-a petrecut în majoritatea statelor membre UE. Ar fi de făcut însă precizarea că pentru România anul 2008 a fost unul anormal de slab din punct de vedere agricol.

Piaţa naţională a legumelor

Suprafaţa ocupată cu legume  reprezintă 3,4% din totalul suprafeţei arabile cultivate. La nivelul Uniunii Europene, ponderea este aproximativ asemănătoare, cu diferenţa că, în prezent, în România necesarul de consum nu este încă asigurat din resursele interne. Suprafaţa totală cultivată cu legume are o tendinţă de creştere, deşi înregistrează fluctuaţii anuale. În anul 2008, principalele legume cultivate au fost: tomate 19%, varză 18%, ceapă uscată 13%, ardei 8% şi rădăcinoase 7% din suprafaţa cultivată cu legume.

Din punct de vedere valoric, producţia de legume a reprezentat, în anul 2008, aproximativ 19% din valoarea totală a producţiei vegetale.

Producţia totală de legume a înregistrat o creştere în perioada 2000-2008 cu un maxim de 4.774 mii tone în anul 2004, dar a scăzut semnificativ în anul 2007, când au fost produse numai 3.117 mii tone de legume.

Producţiile medii la hectar în perioada 2000-2008 sunt prezentate în tabelul de mai jos. Acestea au avut o evoluţie oscilantă, cu o tendinţă crescătoare în 2008.

Particularităţile pieţei

Piaţa în România are anumite particularităţi ce o deosebeşte de pieţele celorlalte produse agricole, dintre acestea cele mai importante fiind:  atomicitatea cererii şi ofertei, sezonalitatea produselor legumicole, zonalitatea legumelor şi existenţa unui sistem de comercializare slab dezvoltat.

În cadrul Institutului Naţional de Statistică, observarea şi culegerea preţurilor care intră în calcularea preţurilor medii, se realizează selectiv, pe canalele de vânzare reprezentative, în funcţie de natura produsului, utilizând un eşantion de 100 pieţe agroalimentare, 50 oboare, circa 100 procesatori, 60 angrosişti şi 50 societăţi comerciale agricole şi unităţi de cercetare şi producţie agricolă. Din datele disponibile la INS, reiese că, în anul 2009, preţul lunar al legumelor proaspete a fost semnificativ mai scăzut, comparativ cu anul 2008, excepţie făcând preţurile din lunile mai şi iunie. Analiza preţurilor din baza de date

Preţuri Agronet
Datele le gasiti in revista Lumea Satului, pe baza de abonament.

Până în prezent au fost urmărite preţurile pentru diverse specii de legume: ardei, cartofi, castraveţi ceapă, pepeni, legume rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină), salată, tomate, varză şi vinete.

În ceea ce priveşte periodicitatea şi zonele acoperite, în anul 2009 partenerul ROMCONSEV a transmis către IEA o serie de rapoarte, cu frecvenţă săptămânală. Aria de cuprindere a informaţiei este reprezentată de  preţurile a opt produse culese de pe teritoriul a 14 judeţe.

S-au transmis două categorii de preţuri şi anume: preţuri la poarta fermei (pentru producţia livrată la procesare) şi preţuri la piaţa ţărănească. Menţionăm că preţurile nu includ TVA.

O sinteză a rezultatelor pentru preţurile anuale, pe cele două canale de comercializare este următoarea:

Diferenţa între preţul de pe piaţa ţărănească şi preţul de la poarta fermei nu reprezintă numai profitul, aici fiind înglobate costurile de transport şi manipulare, precum şi alte costuri ocazionate de comercializarea produselor.

În acest sens, diferenţele calculate pentru fiecare produs sunt, în ordine descrescătoare: 64% pentru salată, 57% pentru varză, 55% pentru cartof şi ceapă, 50% pentru rădăcinoase, 44% pentru castraveţi, 40% pentru tomate. Un procent mai ridicat pentru salată nu reprezintă totuşi o profitabilitate mai ridicată, comparativ cu varza, deoarece gradul ridicat de perisabilitate poate conduce la pierderi mai ridicate prin depreciere.

Dr. Viorica GAVRILĂ
Institutul de Economie Agrară al Academiei Române