Riscurile care influenţează producţia agricolă

Preţurile produselor agricole sunt întotdeauna volatile şi acest lucru se întâmplă de când pieţele agricole există ca entităţi bine definite. Sub presiunea mediului economic, din ce în ce mai instabil, fenomenul se accentuează periculos de mult, punând în pericol securitatea alimentară mondială.

În ultimii ani, evoluţia preţurilor a scos în evidenţă extreme multianuale care au ajuns de până la 100%. Cu toate că au fost admise cauzele care duc la creşterea volatilităţii preţurilor, totuşi experţii sunt divizaţi, în funcţie de orientările politice, în privinţa măsurilor care trebuie să fie adoptate pentru a combate variaţia mare de preţ.

În funcţie de origine, riscurile care influenţează producţia şi preţurile produselor agricole sunt atât de natură exogenă, cât şi endogenă.

Riscurile exogene sunt interdependente de actorii de pe piaţă, de riscurile climatice sau de crizele epizootice. Acestea sunt cele mai frecvente motive la care fac apel experţii, în vederea găsirii de explicaţii, pentru justificarea volatilităţii preţului produselor agricole.

Riscurile endogene sunt provocate de comportamentele actorilor de pe piaţă, a agricultorilor sau speculatorilor. Aceste riscuri sunt principala sursă de volatilitate a preţurilor produselor agricole:

– primul risc endogen: alegerea individuală a asolamentelor sau animalelor de către agricultori bazată pe nişte anticipări imperfecte. Ele sunt ireversibile pe parcursul ciclului lor de producţie. Agricultorii pot realiza, într-o măsură mai mică sau mai mare, întreţinerea culturii, această ireversibilitate făcând dificilă ajustarea cererii şi ofertei.

– al doilea risc endogen: comportamentele speculatorilor de pe pieţele financiare care au devenit interesaţi începând cu anul 2000 şi de produsele agricole şi astfel au creat dezechilibre pe aceste pieţe.

În absenţa existenţei unui stoc cu rol regulator, este suficientă o marjă de 1-2% între cerere şi ofertă pentru a genera variaţii ale preţului cuprinse între 50 şi 100%.

În aceeaşi ordine de idei, decizia statelor, cum a fost cazul Rusiei care în 2010 a interzis exporturile de produse agricole, în vederea protejării securităţii alimentare, pot duce la creşterea speculei pe pieţele produselor agricole.

Măsuri de reglementare a pieţei

În contextul pieţelor produselor agricole ghidate de comportamentele complexe ale actorilor de pe filieră (agricultori, speculatori, stat etc.), liberul joc de forţe de pe piaţă nu va fi ultimul antidot pentru hipervolatilitatea preţurilor şi pentru crizele alimentare.

Din păcate, ele nu duc decât la exacerbarea preţurilor produselor agricole, cu efecte negative asupra garantării veniturilor agricultorilor, dar şi asupra puterii de cumpă­rare a consumatorilor.

Parlamentul European a dat aviz favorabil noilor reguli destinate spre o mai bună încadrare a schimburilor de produse procesate. Aceste reguli prevăd, pe de o parte, că toate contractele vor fi compensate la nivel central pentru a reduce riscurile de neplată, iar pe de altă parte toate produsele derivate sunt declarate după o referinţă central plasată, sub supravegherea Autorităţii europene a pieţelor financiare.

Dacă ele vor fi adoptate de miniştrii europeni, aceste reguli vor reprezenta un avans major în lupta împotriva hipervolatilităţii preţurilor produselor agricole. Opacitatea emanată de pieţele produselor agricole contribuie la exacerbarea volatilităţii structurale a preţului. Este necesar să se consolideze măsurile care privesc transparenţa preţurilor, precum şi cele referitoare la reglementarea pieţelor financiare agricole. Peste 80% din tranzacţiile financiare agricole se derulează astăzi pe pieţele voluntare, care scapă astfel de toate formele de control sau reglementare, măsurile adopate de Parlamentul European reprezentând condiţii esenţiale de reglementare a pieţelor produselor agricole.

Pentru a reduce de o manieră durabilă şi eficace volatilitatea preţului materiilor prime agricole, aceste reguli trebuie să fie acompaniate de măsuri complementare indispensabile.

Pentru început, se vor limita poziţiile în funcţie de mărimea sau numărul contractelor derivate pe care un investitor are dreptul să le deţină.

Diferitele măsuri de reglementare a pieţelor financiare trebuie să fie extinse la scară internaţională, pentru a evita concurenţa între marile puteri financiare ale planetei.

Măsurile trebuie să fie adoptate pentru a reglementa pieţele fizice, unde stocurile sunt foarte scăzute, ele determinând creşterea preţurilor, dar rezultatul este valabil şi invers.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email