Riscuri mai mari decât beneficii în accesarea fondurilor europene pentru procesare

Share

Ciocan Cristian Eugen din comuna Rotunda, județul Olt, a pus pe picioare o afacere de familie cu ulei de floarea-soarelui presat la rece. Cultivă în jur de 250 hectare, din care 70 ha cu floarea-soarelui și 30 ha cu floarea-soarelui high oleic pentru ulei ale cărei semințe conțin cu 10% mai multe vitamine și minerale decât cel obișnuit. Producțiile acestui tip de floarea-soarelui sunt mai mici, dar calitățile uleiului obținut sunt mult mai ridicate.

Piața uleiului este marcată de scumpirea materiei prime

Rep.: De ce ulei presat la rece?

Cristian E.: Totul a început cu o fermă de animale. Am avut o perioadă în care nu reușeam să avem profit și atunci am decis să investim banii în procesare. Am ales să procesăm o parte din materia primă din fermă, astfel încât să ne aducă mai multă valoare adăugată. Să rămână mult mai mulți bani în fermă decât dacă am vinde materie primă. Și în acest sector există concurență, dar totul depinde de calitate. Din nefericire, în cazul uleiului natural este foarte greu să îi menții calitatea. În plus, aceasta depinde foarte mult de materia primă. Dacă aceasta nu este de calitate, nici produsul finit nu va fi. Dacă, spre exemplu îți schimbi lotul de sămânță de la un producător la altul, automat se schimbă și calitatea uleiului. De aceea preferăm să procesăm doar materia primă din ferma noastră pentru a avea aceeași calitate pe întregul parcurs al  anului.

Rep.: Cum au fost în ultima perioadă vânzările pe piața uleiului?

Cristian E.: Am avut cerințe foarte mari, dar a fost și un pic de panică. Am avut 2 luni în care nu am reușit să ne facem stocul. Am rămas chiar de pe o zi pe alta fără 6.000 litri de ulei. Au fost inclusiv persoane fizice care au comandat și câte 300 de litri de ulei. Materia primă s-a scumpit foarte mult. La treierat am avut prețuri de cca. 1,90 lei pe kg, iar în primăvară prețul a sărit de 5 lei. Deoarece a fost penurie de materie primă, automat s-a transmis direct în prețul produsului finit.

Producție de 3.000 de litri pe lună

Rep.: Unde vă promovați produsele?

Cristian E.: Produsele noastre sunt promovate pe Internet sau la diverse târguri. Uleiul se comercializează ca atare. Există cerință pe piață pentru astfel de ulei, nu mi s-a întâmplat să rămân cu ulei în stoc pentru anul următor, dar nu suntem listați în supermarketuri. Noi avem o producție de cca. 3.000 de litri pe lună. Am putea, de exemplu, să aprovizionăm un supermarket dintr-o localitate mai mare, dar nu putem face asta pentru un lanț întreg de magazine pentru că, în cazul acesta, discutăm de sute de mii de litri de ulei. Uleiul presat la rece nu se obține printr-un proces industrial, este un proces mecanic și lent care nu îți permite să ai o producție foarte mare.

Rep.: Ce tehnică folosiți?

Cristian E.: Procesul tehnologic nu este unul complex. În schimb, necesită timp. Pentru că prima oară selectează semințele de floarea-soarelui, se îndepărtează impuritățile și praful, respectiv resturile vegetale din sămânță, coji sau frunze. Se introduce totul într-un selector și se selectează toată sămânța, apoi în stare crudă se include într-o presă. Aceasta este una cu melc tip excruter care are niște site ce toacă și presează floarea. Prin aceste site curge uleiul printr-o parte, iar prin cealaltă parte prin excruter iese miezul cu sămânța, compactat ca niște peleți, ce reprezintă furaj pentru animale. Colaborăm în acest sens cu câteva ferme cărora le vindem. În cazul uleiului presat la rece totul se valorifică, nimic nu se pierde. După presare el este negru pentru că în urma tocării rămân fragmente microscopice de sămânță în ulei. Lăsăm uleiul în niște butoaie de 600 de litri la decantat cca. 10-15 zile. Vara se decantează mai repede pentru că este mai cald, iar densitatea uleiului este mai mică și atunci depunerea pe fundul butoiului este mai rapidă. După aceea, cu ajutorul unui filtru în plăci se filtrează tot uleiul și rămâne în pânză micile impurități.

Riști să dai înapoi banii  obținuți prin fonduri

Rep.: De ce este un ulei mult mai scump?

Cristian E.: Este un ulei mult mai scump pentru că prin presarea la rece se obține mai puțin ulei decât prin metodele chimice sau prin presare la cald. Noi extragem cca. 30% din cantitatea de ulei din sămânță, iar prin presarea la cald se extrage 70%. Astfel, având o cantitatea mai mare de produse, ai și un preț mai mic. În plus, prin producția chimică, prin rafinare, se obține un randament de 100%.

Rep.: De la ce preț încep produsele?

Cristian E.: Avem ulei la 900 de ml – 15 lei preț de producător, ambalaj pet și ambalat la sticlă de sticlă la 1 l la 20 de lei. Diferența o face ambalajul; prețul pentru uleiul în sticlă este mult mai ridicat decât în cazul celui la pet, dar în sticlă uleiul se păstrează mult mai bine. Este bine să păstrăm uleiul în recipiente etanșe. În timp, dacă nu îl folosești, e posibil să oxideze.

Rep.: Ați accesat fonduri europene?

Cristian E.: Am accesat programul Instalarea tinerilor fermieri și modernizarea fermei, dar pe partea aceasta de procesare am evitat să luăm fonduri pentru că sunt condiții foarte multe, iar fondurile europene pentru partea de procesare nu sunt deloc tentante. Adică îți revine o grămadă de obligații și primești un ajutor de 50% care, tradus după accesarea proiectului, se diminuează la 30-35%. Într-un final, ajungi să pui tu mai mult decât ai preconizat la începutul proiectului. Trebuie să îți faci un plan de afaceri, orice firmă care începe mai ales în producție și procesare nu va avea profit din primul an. În plus, poți începe afacerea într-un an foarte bun și să crezi că așa va fi întotdeauna. Cu această idee îți creezi un plan de afaceri, presupui că vei avea niște vânzări mult mai mari și poate nu e așa și riști să dai banii înapoi obținuți prin fonduri europene. Ca o concluzie, riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile și atunci am decis să facem totul din bani proprii.

Liliana POSTICA