Resursele energetice, câte au fost, câte au mai rămas

Studiul pe care-l supunem atenţiei aparţine unui tânăr cercetător, dr. Emilian Oancea, fiind supervizat de cele mai calificate personalităţi în materie de cercetare agricolă, printre care prof. univ. dr. Mihai Berca.

În lucrarea „Limitele creşterii“ (The Limits of Grows), elaborată la cererea Clubului de la Roma, se susţine faptul că în jurul anului 2050, în condiţiile înregistrării actualului ritm de creştere economică, resursele neregenerabile vor fi epuizate în cea mai mare parte. Provocarea adresată generaţiei noastre este aceea de a construi o nouă economie, care să fie bazată în mare măsură pe surse energetice regenerabile.

2050 – un orizont de maximă criză

Studiile întreprinse arată că resursele existente nu pot asigura, în structura lor actuală, necesarul, existând pericolul de a se ajunge la o criză de proporţii, cu urmări economice şi politice grave. Câteva date sunt relevante pentru ritmul creşterii necesarului modern.

Evoluţia raportului, între ofertă  şi cererea de energie

Dacă în anul 2000 consumul global s-a cifrat la 9,1 Gtoe (gigatone echiv. petrol), se apreciază că necesarul va atinge 11-11,5 Gtoe în 2010-2020 şi 17,095 Gtoe în 2030, ceea ce reprezintă o rată medie de creştere anuală de 1,6% – ce-i drept, ceva mai redusă decât în ultimele trei decenii, când a fost de 2%.

Exprimate în echivalent de total energie, cifrele sunt şi mai impresionante: în anul 2004, de pildă, cererea primară mondială de energie reprezenta 12.204 milioane de tone şi se considera că până în 2050 necesarul de energie se va dubla.

Structura consumului

În ceea ce priveşte domeniile consumului de energie în 2030, industria se prognozează că va deţine 39%; serviciile, agricultura şi construcţiile 35%, iar transportul 26%. În cadrul acestui consum total, petrolul va deţine 92%, biocombustibilii 3% şi 4% alte produse.

Pentru a asigura creşterea producţiei în ritmul impus de evoluţia estimată a consumului, se apreciază că vor fi necesare investiţii în valoare totală de 16,5 bilioane de dolari, jumătate din acestea în vederea construirii de noi centrale electrice.

Deocamdată, setea globală de energie este potolită în proporţie de 85% prin arderea combustibililor fosili, o zestre geologică acumulată în sute de milioane de ani, pe care oamenii riscă s-o epuizeze într-un răstimp scurt. Din producţia totală de energie, petrolul livrează 34%, gazele naturale 21%, cărbunele 26%, pe când hidrocentralele 7%, iar energia nucleară doar 6%.

Dominaţia petrolului

Pe plan mondial, ponderea circulaţiei şi transportului în cadrul consumului de petrol a crescut în ultimele trei decenii de la 42% la 57%; necesarul de energie din acest sector va continua să crească mai repede (cu o rată anuală de 2,1%) decât media generală, amintită mai sus (1,6%). Necesarul total de petrol urmează şi el un curs ascendent (o rată anuală de creştere de 1,4%), ajungând în anul 2030 la 5,585 Gt. Consumul de gaze naturale îşi va spori ponderea în balanţa energetică la 28%.

Explozia preţurilor

Ca urmare a creşterii necesarului, preţurile au crescut şi ele drastic între 2002-2005 la petrol, gaze naturale şi cărbune, iar la uraniu chiar cu 160%. Preţul pe barilul (un baril = 1.598,984 litri) de petrol a crescut de la 3 $ în 1973 la aproape 79 $ în august 2006 şi la 147 $ în 2008.

Pentru a înţelege ce povară reprezintă aceasta, este suficient să arătăm că scumpirea cu 1 $ a preţului la petrol grevează anual economia mondială cu 31 mld.$, iar scumpirea cu un eurocent a unui kilowatt-oră duce la costuri suplimentare de 180 mld. dolari.  Întreaga problematică este agravată de o serie de factori greu de influenţat şi în bună parte imprevizibili – ritmul creşterii economice, foamea de energie din ţările lumii a treia, distribuirea cu totul neomogenă pe glob a resurselor, instabilitatea politică în regiunile furnizoare, capriciile pieţei financiare şi ale cursurilor de schimb, speculaţiile mai ales la bursa petrolului, incertitudinile legate de schimbările mondiale.

Ultimele estimări

Conform ultimelor previziuni ale OPEC, producţia de petrol se va dubla cel mai târziu în anul 2025.

Rezervele neregenerabile de energie erau estimate la sfârşitul anului 2005 la 1.300 Gt SKE echivalent de huilă. Dacă producţia anuală ar fi să se menţină la nivelul anului 2005, rezervele cunoscute ar ajunge, luate în ansamblu, pentru o sută de ani, iar resursele pentru o jumătate de mileniu. Estimările făcute pe baza nivelului actual de consum şi al evaluărilor privind rezervele certe de combustibil fosil arată că acestea ar putea fi utilizate încă 49 ani la petrol, 65 ani la gazele naturale şi 169 ani la cărbune.

Dr. Emilian OANCEA