Relansarea producţiei prin stimularea consumului

Crizele, indiferent că sunt de ordin geopolitic, sanitar sau economic, modifică sistematic comportamentul consumatorilor.

Crizele alimentare sau orice tip de criză produc reacţii instinctive. Actele teroriste din Londra au determinat Franţa să-şi monteze camere de luat vederi în locurile publice ale marilor metropole, lucru care nu era posibil cu câteva luni în urmă.

Pentru a răspunde cât mai bine provocărilor naţionale, regionale şi internaţionale, sectorul agricol românesc trebuie să fie dotat cu instrumente şi măsuri care să facă faţă acestor provocări.

Volatilitatea preţurilor este exacerbată de speculaţiile financiare, ceea ce impune o mai mare transparenţă a schimburilor comerciale şi o reglementare mai eficace a acestora.

Volatilitatea preţurilor produselor agricole este dată de lipsa producţiei. Producţia are la bază mai multe neajunsuri, în principal o fiscalitate mare, investiţii reduse în sectorul agricol, lipsa comasării terenurilor agricole, lipsa unei bănci de profil, pierderea pieţei interne în favoarea importurilor, informaţii puţine şi o consultanţă aproape inexistentă etc.

Măsuri concrete de relansare

Creşterea producţiei româneşti, prin stimularea consumului de produse, se poate realiza prin:

– informarea consumatorilor cu privire la originea produsului şi în special a produselor obţinute în România. Informaţia legată de originea produsului influenţează destul de mult decizia de cumpărare;

– încurajarea producătorilor din România, de către stat, prin intermediul ajutoarelor de realocare şi prin crearea unei etichete: produs în România;

– instrumente care să ateste că produsul obţinut respectă condiţiile de mediu;

– respectarea regulilor referitoare la muncă şi angajaţi;

– creşterea numărului locurilor de muncă şi creşterea economică sunt motive serioase pentru a cumpăra produse româneşti;

– dezvoltarea identităţii produsului românesc cu implicarea activă a producătorilor interni, asociaţiilor de profil, camerelor de comerţ, patronatelor, sindicatelor, administraţiilor locale, consumatorilor;

– promovarea produsului românesc prin instrumente moderne, adecvate (mass-media, internet, seminarii, simpozioane, târguri şi expoziţii etc.);

– certificarea produsului românesc;

– sprijinirea producătorilor interni prin îmbunătăţirea cadrului legislativ şi implementarea unei politici publice coerente de relansare a producţiei interne;

– relansarea şi susţinerea producţiei interne;

– protecţia şi stimularea consumatorilor şi orientarea acestora către produsele interne;

– îmbunătăţirea infrastructurii rurale şi a capacităţilor comerciale pentru a facilita accesul la piaţă;

– creşterea aprovizionării cu alimente produse în România pentru a acoperi necesarul de pe piaţa internă, precum şi găsirea celor mai bune soluţii în cazuri extreme de urgenţe alimentare.

În ton cu acordurile internaţionale

Din punctul de vedere al producerii materiilor prime, sectorul agricol românesc trebuie să urmărească:

– îmbunătăţirea cercetării agricole, difuzarea informaţiilor legate de înalta tehnologie;

– ameliorarea administrării apei, înţelegând prin aceasta promovarea irigării şi administrarea integrată a resurselor de apă;

– îmbunătăţirea administrării celorlaltor resurse naturale, integrând organizarea transhumanţei, gestionarea durabilă a resurselor forestiere, precum şi a resurselor de energie alternativă;

– dezvoltarea durabilă a exploataţiilor agricole, ţinând cont de: administrarea integrată a fertilităţii solului, consolidarea serviciilor furnizate producătorilor, diseminarea tehnologiilor;

– dezvoltarea filierelor agricole şi promovarea pieţelor, înţelegând: dezvoltarea diferitelor filiere (agricultura periurbană, culturile destinate exportului, creşterea animalelor cu ciclu scurt, produsele alimentare de origine agroforestieră, pescuitul şi acvacultura), dezvoltarea transformării produselor odată cu consolidarea serviciilor destinate operatorilor şi, nu în ultimul rând, promovarea comerţului naţional, regional şi internaţional;

– prevenirea şi gestionarea crizelor alimentare sau a celor provocate de calamităţile naturale, focalizate pe: promovarea sistemelor de alertă precoce, dezvoltarea sistemelor de administrare a crizelor, reabilitarea efectului produs de crize din zonele calamitate, dezvoltarea mecanismelor de asigurare în caz de calamităţi;

– consolidarea instituţională prin: susţinerea funcţionării organizaţiilor, ameliorarea capacităţii de formulare a strategiilor agricole şi de dezvoltare rurală, finanţarea durabilă a agriculturii, comunicare, consolidarea capacităţilor şi coordonarea, precum şi urmărirea evoluţiei instrumentelor.

Toate aceste propuneri sunt în concordanţă cu solicitările europene în materie, precum şi cu acordurile încheiate la nivel mondial, astfel încât şi producţia agricolă din România să fie obţinută de o manieră durabilă şi să poată fi consumată, în primul rând, de către cetăţenii români.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU