cemrom doloflor

Provocările dezvoltării durabile

Share Button

Ocupând aproape 60,9% din teritoriu, agricultura influenţează puternic mediul înconjurător: apa, aerul şi solul. Obiectivul principal al agriculturii europene este de a asigura autosuficienţa alimentară. Alterarea mediului din cauza activităţilor agricole a fost percepută de foarte mult timp drept preţul plătit pentru creşterea productivităţii.

Astăzi societatea aşteaptă opusul de la agricultură, şi anume: nu numai produse de calitate, dar şi ca acestea să fie obţinute cu conservarea resurselor naturale, a peisa­gisticii şi biodiversităţii, care să contribuie la ocuparea teritoriului şi la asigurarea locurilor de muncă în mediul rural. Aceste aşteptări ale societăţii europene au fost introduse gradual în PAC. Începând cu anul 1975 a fost emisă prima Directivă care introducea apropierea de mediul rural, stoparea exodului tinerilor din sectorul agricol şi mai ales din zonele defavorizate. Astfel, a fost introdusă o indemnizaţie compensatorie pentru zonele cu handicap.

Unul dintre obiectivele PAC este de a garanta venitul agricultorilor în comparaţie cu veniturile celorlalte cate­gorii sociale. Instrumentele iniţiale de susţinerea preţului au fost înlocuite începând cu reforma PAC din 1992 şi până la cea din 2003, prin creşterea ajutoarelor directe ale agricultorilor care au fost din ce în ce mai mult deconectate de nivelul producţiei.

Drepturile de plată unică, independente de activitatea de producţie, au fost principala măsură de susţinere a venitului activităţilor agricultorilor. Punerea în practică a ajutoarelor, corelate cu venitul agricultorilor, a dus la respectarea condiţiilor de mediu, a mers în direcţia unei agriculturi multifuncţionale perene, asigurând şi echilibrul social în mediul rural.

Dezvoltarea unei astfel de agriculturi presupune o remunerare mai mare a serviciilor care nu sunt compensate de piaţă, cum sunt: ocuparea teritoriului şi amenajarea spaţiului rural, protejarea resurselor naturale şi creşterea numărului locurilor de muncă. Statutul agricultorilor trebuie să fie regândit deoarece ei nu sunt numai exploatanţi agricoli. Agricultorul este şi furnizor de servicii de mediu.

În aceste condiţii, veniturile agricultorilor sunt cu 15-20% mai mici decât media angajaţilor din oricare alt sector de activitate. Diminuarea venitului agricol nu a fost compensată prin nicio altă măsură. Întrebarea care se pune este următoarea: Câţi dintre agricultorii noştri dispun şi accesează un calculator pentru obţinerea de informaţii?

Agricultura se confruntă cu multe provocări, dificil de controlat: un model agricol european, deschiderea graniţelor pentru importurile din statele terţe, dezvoltarea statelor din sud, dezvoltarea unei agriculturi multifuncţionale în perspectiva unei dezvoltări durabile a acesteia, paritatea venitului agricultorilor, asigurarea unei locuinţe, accesul la informaţii, educaţie şi la cultură. Unii fac apel la solidaritatea europeană, alţii la corectarea disfuncţionalităţilor de pe piaţă, prin intermediul intervenţiei publice.

Există soluţii care, puse în practică, să-i împace şi pe producători, dar şi pe consumatori odată cu respectarea mediului. Această agricultură trebuie să aibă soluţii pentru:

• conservarea teritoriului agricol;
• acordarea ajutorului la instalarea tinerilor agricultori şi măsuri care să le permită să fie mai bine remuneraţi;
• promovarea produselor obţinute prin metode care să respecte mediul şi bunăstarea animalelor;
• crearea unui lanţ de distribuţie scurt.
• protejarea terenului agricol de speculaţiile imobiliare; în acest mod se pot ajuta agricultorii tineri să se instaleze.

Agricultura de mâine, pentru a face faţă multiplelor provocări, trebuie să fie foarte bine adaptată la aceste condiţii.

Dr ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.