Provocările dezvoltării durabile
Ocupând aproape 60,9% din teritoriul european, agricultura influenţează puternic mediul înconjurător: apa, aerul şi solul. Obiectivul principal al agriculturii europene este de a asigura autosuficienţa alimentară. Alterarea mediului din cauza activităţilor agricole a fost percepută de foarte mult timp drept preţul plătit pentru creşterea productivităţii. Astăzi, societatea aşteaptă opusul de la agricultură, şi anume: nu numai produse de calitate, ci acestea să fie obţinute cu păstrarea resurselor naturale, conservarea peisagisticii şi biodiversităţii, care să contribuie la ocuparea teritoriului şi la asigurarea locurilor de muncă în mediul rural.
Aceste aşteptări ale societăţii europene au fost inserate gradual în Politica Agricolă Comună. Începând cu anul 1975 a fost emisă prima Directivă care introducea apropierea tinerilor de mediul rural, stoparea exodului din sectorul agricol şi mai ales din zonele defavorizate. Astfel a fost alocată o indemnizaţie compensatorie pentru zonele cu handicap.
Unul dintre obiectivele PAC este de a garanta venitul agricultorilor în comparaţie cu cele ale altor categorii sociale. Instrumentele iniţiale de susţinere a preţurilor au fost înlocuite începând cu reforma PAC din 1992 şi până la cea din 2003, prin creşterea ajutoarelor directe ale agricultorilor care au fost din ce în ce mai mult deconectate de nivelul producţiei.
Drepturile de plată unică, independente de activitatea de producţie, au constituit principala măsură de susţinere a venitului activităţilor agricultorilor. Punerea în practică a ajutoarelor corelate cu venitul agricultorilor a dus la respectarea condiţiilor de mediu, mergând în direcţia unei agriculturi multifuncţionale perene şi asigurând un echilibru social în mediul rural. Dezvoltarea unei astfel de agriculturi presupune o remunerare mai mare a serviciilor care nu sunt compensate de piaţă, cum sunt: ocuparea teritoriului şi amenajarea spaţiului rural, protejarea resurselor naturale şi creşterea numărului locurilor de muncă.
Soluţii, în acord cu mediul
Statutul agricultorilor trebuie să fie regândit deoarece ei nu sunt numai exploatanţi agricoli. Agricultorul este şi furnizor de servicii de mediu. În aceste condiţii veniturile agricultorilor sunt cu 15-20% mai mici decât media angajaţilor din oricare alt sector de activitate. Diminuarea venitului agricol nu a fost compensată prin nicio altă măsură.
Agricultura se confruntă cu multe provocări, dificil de controlat: un model agricol european, deschiderea graniţelor pentru importurile din alte state terţe UE, dezvoltarea statelor din sud, realizarea unei agriculturi multifuncţionale în perspectiva unei dezvoltări durabile a acesteia, paritatea venitului agricultorilor, asigurarea unei locuinţe, accesul la informaţii, educaţie şi la cultură. Unii fac apel la solidaritatea europeană, alţii la corectarea disfuncţionalităţilor de pe piaţă prin intermediul intervenţiei publice.
Există soluţii care, puse în practică, să-i împace atât pe producători, cât şi pe consumatori cu respectarea condiţiilor de mediu. Această agricultură trebuie să aibă soluţii, având în vedere următoarele:
• Conservarea teritoriului agricol;
• Ajutor acordat la instalarea tinerilor agricultori şi măsuri care să le permită să fie mai bine remuneraţi;
• Promovarea produselor obţinute prin metode care să respecte mediul şi bunăstarea animalelor;
• Crearea unui lanţ de distribuţie scurt ;
• Protejarea terenului agricol de speculaţiile imobiliare. În acest mod pot fi ajutaţi agricultorii tineri să se instaleze.
Agricultura de mâine, pentru a face faţă multiplelor provocări, trebuie să fie foarte bine adaptată la aceste condiţii.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU