cemrom doloflor

Producţia de alimente şi criza financiară

Share Button

Interviu cu Mihai Vişan, director executiv Romalimenta. În 2009, România şi întreaga lume aveau să se confrunte cu una dintre cele mai severe crize economice. Efectele s-au făcut simţite aproape imediat: reorganizarea structurilor instituţionale, scăderea puterii de cumpărare şi implicit a consumului. Foarte multe unităţi au ieşit din competiţie, iar cele care au mai avut puterea financiară de a rămâne pe piaţă au avut parte de o perioadă în care profitul a fost condiţionat de noile reguli economice.

Ca urmare a acestei stări de fapt au avut de suferit atât consumatorii cât şi producătorii. Nici pentru anul acesta, veştile nu sunt foarte bune, dacă ţinem seama de faptul că se prevăd o serie de scumpiri. Despre aceste probleme delicate şi despre previziunile economice actuale am discutat cu directorul executiv Romalimenta, domnul Mihai Vişan

Nu există motive de panică

– Să începem cu ce doare cel mai mult: se vor scumpi sau nu alimentele?

– Pentru început, ar trebui să facem o precizare foarte importantă. Anul 2009 s-a dovedit a fi unul foarte dificil pentru producătorii români, o parte dintre aceştia neavând niciun profit. Deşi pe fundalul acestui peisaj economic am fi înclinaţi să credem că scumpirile au drept motivaţie dorinţa de recuperare a profitului pierdut, temeiul real este strâns corelat de slaba putere de cumpărare a românilor. În mod inevitabil, creşterea accizelor se va regăsi în costul de producţie a alimentelor, iar consecinţele vor fi condiţionate de ponderea pe care aceste costuri de producţie o au în total.

O influenţă la fel de mare o pot avea inflaţia şi cursul leului, dar cum prognozele ţintesc stabilitatea, rămâne de văzut dacă ele se vor adeveri.

În termeni simpli, trebuie spus că producătorii se află într-o competiţie economică în care fie se adaptează regulilor de joc, fie falimentează.

– Există, totuşi, grupe de alimente predispuse la scumpire?

– Este greu de făcut o astfel de precizare, dar există o certitudine: cu cât alimentele sunt mai energointensive, cu atât influenţa accizelor va fi mai mare. O influenţă mare asupra preţurilor o va avea şi cursul de schimb, efectele resimţindu-se la nivelul importurilor, sectorul cărnii de porc fiind printre primele afectate.

Creşterea accizelor defineşte preţurile

– În fapt, care este motivaţia economică a creşterilor preţurilor?

– Unul dintre cei mai importanţi factori determinanţi în creşterea accelerată a preţurilor la alimente este scumpirea materiilor prime, a energiei sau, în cazul de faţă, creşterea accizelor.

O altă motivaţie de tip economic este necesitatea acumulărilor de capital. Trebuie să fim conştienţi că România a pornit într-o competiţie economică cu un handicap tehnologic foarte mare. Cu toate acestea, avem ferme şi fabrici care pot concura cu succes unităţile occidentale, unde sprijinul financiar de care au beneficiat a fost incomensurabil mai mare. Oamenii prezintă o notă de scepticism când aud cuvântul profit. Ar trebui să fim educaţi să înţelegem acest concept ca un motor al economiei, ca un mecanism al dezvoltării şi progresului pus în funcţiune de bani.

Între giganţii europeni şi evazioniştii autohtoni

– Care va fi impactul acestor scumpiri asupra consumatorilor, dar mai ales asupra producătorilor români?

– Adevărul este că românii au venituri foarte modeste comparativ cu occidentalii, iar actuala criză economică nu este decât o altă problemă majoră cu care trebuie să ne luptăm. Efectele ei se resimt la fel de puternic atât în rândul cumpărătorilor, dar şi al producătorilor, între cele două părţi existând o relaţie condiţionată de cei dintâi. În lipsa unor venituri care să permită un trai decent, vom avea parte de o scădere drastică a consumului sau vom face rabat la calitate. În România, instituţiile sunt obişnuite să scoată profit din piatră seacă, implementând tot felul de legi care fac discrepanţă cu starea economică a ţării şi cu a consumatorului, în sine.  

Cât despre producătorii români, ei se află între ciocanul competiţiei industriei europene, gigantice, bine puse la punct, şi menghinea concurenţei neloiale a economiei subterane, care prosperă cu atât mai mult cu cât preţurile, taxele şi impozitele cresc.

Supraproducţia, doar o aparenţă

– Privind spre galantarele româneşti, prima impresie ar fi că piaţa din România este deja suprasaturată…

– Aş spune că doar în unele subsectoare avem un exces de capacităţi de producţie, determinat de puţinătatea pieţei şi de dificultatea exporturilor. Cert este că există un dezechilibru între numărul unităţilor de sacrificare şi procesare şi efectivele de animale pe care le avem la nivel naţional. Dar nu putem decât să sperăm că vom ajunge la autosuficienţă. Supraproducţia de carne este determinată de slaba putere de cumpărare şi de imposibilitatea românului de a-şi permite să ajungă la consumul mediu european.

– O altă problemă spinoasă este şi cea a importurilor mari de alimente.

– Este o problemă serioasă, cu multiple cauze, însă situaţia nu este atât de gravă. În anii 2008 şi 2009 deficitul comercial agroalimentar a stagnat şi chiar a început să scadă.

Exceptând importurile de produse exotice, precum cafeaua, ponderea lor nu este atât de mare cum relevă cifrele oficiale. Unul dintre primele importuri valorice, de exemplu carnea de porc, reprezintă jumătate din consumul urban. Dar importul de carne de porc este o problemă a cărei rezolvare ţine doar de noi, şi mă refer aici la pesta porcină. Atât timp cât nu rezolvăm cu adevărat această problemă care ne ţine sub embargo, nimeni nu îşi va asuma riscul de a investi într-o „industrie închisă“, care nu are voie să vândă în afara ţării şi care nu are acces la măsurile de sprijin ale Uniunii Europene.

Perspective

– Cât timp ne vom confrunta cu aceste distorsiuni economice?

– Rezolvarea nu stă, aşa cum s-ar putea crede, în stoparea importurilor, ci în echilibrarea balanţei prin exporturi suficiente. Este drept că nu este un lucru uşor să pătrunzi pe o piaţă europeană, mai ales în condiţiile în care ai drept competitor un producător puternic subvenţionat, aşa cum este cazul celor din Europa, dar nici nu este imposibil.

Sunt însă câteva reguli economice şi logistice care trebuie îndeplinite.

Companiile trebuie să aibă o anumită dimensiune şi posibilitatea de a investi masiv în publicitate. Este necesar şi un control strict al calităţii, pentru că europeanul admite orice, dar nu variaţia calităţii.

Laura DOBRE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.