Preţul alinierii la fermierii occidentali

În urmă cu şapte ani la Moşna, în judeţul Iaşi, lua fiinţă societatea comercială Pam Moşna SRL. „Am început, ne spune doamna Marcela Ignat (foto), administratorul firmei, să lucrăm pământul nostru, al neamurilor şi ale unor cunoştinţe cu un tractor vechi condus de soţul meu care este mecanizator. Am luat în arendă suprafeţe mai mari, am achiziţionat două tractoare şi alte utilaje mai vechi şi am ajuns să lucrăm 500 ha de teren.“

Cu toate greutăţile – şi veţi vedea că sunt destule – doamna Ignat este mulţumită oarecum de rezultatele obţinute în 2009. A reuşit să dea drepturile cuvenite arendatorilor şi cu ce i-a mai rămas din vânzarea grâului, plus cele două milioane subvenţie la hectar, a reuşit să însămânţeze în toamnă 200 ha cu grâu şi 40 ha cu rapiţă. Restul suprafeţei este arată, iar în primăvară va semăna porumb, floarea-soarelui şi orzoaică.

Preţurile – marea batjocură naţională

Administratorul firmei din Moşna priveşte cu îngrijorare „evoluţia“ – dacă se poate spune astfel – a agriculturii româneşti, iar motivele sunt destule. În primul rând, preţul produselor agricole: grâul a fost valorificat cu 40 bani kilogramul, iar pentru floarea-soarelui a luat 60 de bani. „Sunt preţuri de batjocoră şi am avut noroc – spune doamna Ignat – deoarece avem contracte cu procesatori din judeţele Iaşi şi Vaslui, altfel am fi aşteptat mult şi bine cu produsele în hambare.

Este adevărat că am primit ajutorul statului, dar în aceeaşi măsură furnizorii din amonte cresc preţurile, astfel încât din subvenţie nu se alege mai nimic. Reducerea cu un leu la litrul de motorină a fost bine-venită, dar cu utilajele pe care le avem, vechi de când lumea, am cheltuit numai pentru carburant peste 500 milioane de lei vechi, nemaivorbind de sămânţă, îngrăşăminte“ etc.

Există apoi o lipsă de „fair play“ între unităţile economice. În 2008, de pildă, SC Pam Moşna a livrat unui agent economic din Drânceni-Vaslui grâu în valoare de peste un miliarde lei vechi. Au trecut, iată, doi ani şi cei din Moşna aşteaptă în continuare banii. Sigur, explică doamna Ignat, există calea justiţiei, dar asta înseamnă aşteptări de ani de zile, timp pierdut prin tribunale şi bani cheltuiţi degeaba, încât mai bine te laşi păgubaş.

De ce renunţi la un credit

Dornici să depăşească condiţia de agricultori din deceniul al şaptelea al secolului trecut, soţii Ignat au accesat un proiect FADR în valoare de 600 mii de euro cu care intenţionau să achiziţioneze un tractor de 200 CP, o combină, alte utilaje.

Lucrurile au mers bine până în clipa în care au început tratativele pentru credit la bănci. Dobânda nu ar trebui să fie pentru fermieri mai mare de şase la sută. „Ştiu că există reglementări în acest sens – ne spune doamna Ignat – sunt în realitate în jur de 20%. Se cere apoi o garanţie de 150%, din care utilajele noi au pentru bancă o valoare mult mai mică. Până la urmă am oferit toate garanţiile cerute, dar chiar aşa stând lucrurile, banca nu ne-a dat până acum niciun răspuns.

Pe de altă parte, rata pe care ar urma s-o plătim lunar băncii depăşeşte peste o sută milioane de lei vechi. Vedeţi, aşadar, că ni se oferă condiţii inacceptabile şi de aceea vom fi nevoiţi să renunţăm la acest proiect, care pentru noi ar fi însemnat foarte mult.“

– 40 de bani kilogramul de grâu şi 60 de bani kilogramul de floarea-soarelui;
– Creşterea preţurilor egalează subvenţiile;
– Băncile practică în continuare dobânzi înrobitoare.

Stelian CIOCOIU