Politica agricolă după 2013

Bugetul Politicii Agricole Comune trebuie stabilit astfel încât să poată duce la realizarea obiectivelor, aşa cum a fost subliniat în Tratatul de la Lisabona. De dimensiunea lui depinde în fapt asigurarea securităţii alimentare a Uniunii Europene.

Factorii limitativi

Situaţia pe pieţe variază de la un produs la altul, mai mulţi factori comuni fiind identificaţi în acest sens:

– Perspectivele pe termen mediu pentru piaţa mondială a cerealelor vor fi influenţate de creşterea prognozată a populaţiei şi a veniturilor. Producătorii au de jucat un rol esenţial pentru a răspunde cererii mondiale de produse alimentare, pentru ameliorarea securităţii alimentare, toate cu conservarea cât mai bună a mediului. Este vorba de a produce mai mult, dar cu reducerea impactului acestei producţii asupra mediului;

– Piaţa europeană este uşor influenţată de piaţa mondială a cerealelor în ceea ce priveşte preţul;

– Impactul raportului de schimb dintre euro şi dolarul american poate limita competitivitatea producţiei europene pe piaţa mondială şi chiar pe piaţa comună;

– Există o foarte puternică dependenţă a pieţei cerealelor de piaţa producerii furajelor, deoarece aceasta reprezintă principalul debuşeu în materie de cantitate. Înlocuirea unei cereale cu alta în producerea furajelor duce la creşterea concurenţei între sectoare;

– Organizaţiile producătorilor trebuie să reprezinte o concentrare a tuturor operatorilor din sector şi să garanteze într-o anumită măsură fluiditatea pieţei;

Influenţele mediului

– Producţia de cereale este tributară condiţiilor climatice. Răspunsul ofertei la fluctuaţiile pieţei este întârziat din cauza ciclului lung de producţie. Acest lucru antrenează dezechilibre pe piaţă, cum ar fi fluctuaţiile mari de preţ. Numeroase state caută să constituie şi să menţină rezerve pentru a garanta astfel aprovizionarea cu cereale;

– Climatul european şi, în consecinţă, producţia de cereale variază mai puţin decât în alte mari regiuni producătoare de cereale. Acest lucru semnifică o responsabilitate particulară asumată de producătorii europeni cu privire la securitatea alimentară;

– Uniunea Europeană este un mare importator de proteină vegetală modificată genetic (de exemplu, 9,3 milioane de tone de porumb în anul de piaţă 2007/2008). Aceste proteine sunt esenţiale pentru competitivitatea sectorului de creştere a animalelor, însă în prezent nu există permisiunea cultivării în masă a tuturor hibrizilor de porumb modificat genetic. Regulile şi reglementările europene în materie de autorizare trebuie, în continuare, să fie guvernate la nivel comunitar, iar autorizarea trebuie să aibă la bază un argument ştiinţific şi să garanteze libertatea de alegere a agricultorilor.

În căutarea unor noi pieţe

Acest obiectiv este necesar pentru sectorul culturii mari, în măsura în care principala piaţă interioară, cea a furajării animalelor, este susceptibilă de a nu avea o creştere constantă în viitor. Experţii au scos în evidenţă faptul că previziunile pentru sectoarele de creştere a porcului şi pasării, care reprezintă peste 79% din cantitatea de alimente consumate la nivel european, indică o creştere mică, sub 1% pe an, de acum şi până în 2016.

Astăzi, provocarea pentru sectorul de producerea cerealelor constă în dezvoltarea filierei care să permită înlocuirea cărbunelui provenit din surse fosile cu un cărbune provenit din surse regenerabile, odată cu producerea de subproduse destinate furajării animalelor.

Astfel, paradoxul „mărfuri alimentare contra carburanţi“ poate fi transformat în „mărfuri alimentare şi carburanţi“.

Se estimează ca de acum şi până în 2017, între 7 şi 9% din cantitatea totală de cereale va fi utilizată pentru producerea de mărfuri nonalimentare.

Modificări posibile

Principala provocare este reprezentată de garantarea unei bune funcţionări a pieţei de cereale, astfel încât exploataţiile agricole să poată rezista de pe urma vânzării producţiei agricole. Pentru a realiza această dinamică de piaţă este necesar să se menţină competitivitatea exploataţiilor din cultura mare pentru a asigura un venit agricultorilor.

Cerealele, într-o dinamică moderată

Piaţa cerealelor reprezintă locul de aprovizionare principal al producătorilor de furaje pentru animale. Este deci necesar să se menţină o anumită competitivitate a producţiei pentru a evita „sufocarea“ sectorului de creşterea animalelor, odată cu prevenirea scăderii preţului cerealelor la un nivel foarte mic, precum şi evitarea reducerii potenţialului de producţie al Uniunii Europene, pe termen mediu.

Prin urmare:

a) sistemul actual de intervenţie publică, cu un preţ de referinţă al grâului de 101 euro/tonă, nu reprezintă în niciun caz un motiv de creştere a producţiei, deoarece costul de producţie, în medie pentru cele 27 de state membre, este cu mult mai mare faţă de preţul de referinţă, care trebuie să fie menţinut pentru a continua să fie, oficial, o plasă de siguranţă.

b) raportul cost/eficacitate necesită să considerăm procesul de depozitare ca o prioritate. Dacă urmărim ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani la nivelul Uniunii Europene, volumul mediu al intervenţiei publice la grâu este net superior celor 3 milioane de tone aprobate la nivel european (în anul de piaţă 2004/05, cantitatea depozitată în intervenţia publică a fost de cca 10 milioane de tone de grâu). Sistemul actual de adjudecare a rămas foarte deschis şi permite Comisiei să fixeze preţul de cumpărare pentru stocul de intervenţie, fără a avea o limită inferioară. În aceste condiţii, sistemul de cerere de ofertă nu funcţionează ca o „plasă de siguranţă“. Din contră, el penalizează cererile de ofertă cele mai mici, iar acest lucru nu este un obiectiv al Uniunii Europene. Pentru a rezolva această problemă, solicităm instaurarea unui plafon de 95% din preţul de referinţă pentru sistemul de licitaţie. Ca şi în cazul altor sectoare, calea depozitării private nu a fost suficient de bine explorată.

c) piaţa cerealelor este deja mondializată. Perturbaţiile de pe piaţă nu sunt strict legate de nivelul producţiei europene, ci de un complex de factori. Prin urmare, o criză profundă pe piaţă poate interveni în afara perioadei de aplicare a sistemului de intervenţie publică.

Transparenţa pe piaţa europeană a cerealelor constituie un aspect important pentru sector. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să se amelioreze sistemul de informare cu privire la piaţă şi la dezvoltarea activităţilor pe pieţele la termen. În cazul revizuirii Directivei cu privire la instrumentele financiare, cooperativele agricole şi agricultorii nu trebuie să fie consideraţi operatori financiari.

La ora actuală, pieţele la termen în Europa nu sunt extrem de eficiente, exceptând piaţa grâului de panificaţie şi a rapiţei. Trebuie depuse eforturi pentru dezvoltarea pieţelor la termen pentru: porumb, orz, grâu dur şi floarea-soarelui.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU