Politica Agricolă Comună după 2014 – Plăţile directe

În loc să gestioneze 27 de politici şi bugete separate pentru agricultură, statele membre îşi pun în comun resursele pentru a gestiona o singură politică europeană, cu un buget unic european. Rezultă, în mod firesc, că bugetul PAC reprezintă o parte semnificativă din bugetul UE. Această abordare este însă mai eficientă şi mai rentabilă decât o abordare naţională necoordonată.

Arhitectura noii politici de plăţi directe din cadrul pilonului I al PAC

În vederea atingerii obiectivelor reformei PAC, regulamentul va da posibilitatea statelor membre să implementeze şase scheme de sprijin, unele dintre acestea având caracter facultativ.

a) O plată de bază pentru fermieri (denumită în continuare „schema de plată de bază“ cu implementare obligatorie) sau plata de bază pentru susţinerea veniturilor – pentru care statele membre pot aloca între 50 şi 65% din pachetul financiar naţional, în funcţie de specificităţile sale şi de deciziile sale de alocare a pachetelor financiare pentru restul schemelor de sprijin din noul sistem de plăţi (b – schema de plată pentru mediu, c – schema de plată pentru tinerii fermieri şi d – schema pentru fermele mici).

Această schemă va menţine principiul ecocondiţionalitate, în sensul că fermierii vor trebui să respecte condiţiile de ecocondiţionalitate la fel ca şi până în prezent, conform art. 6 din Regulamentul 73/2009.

Această schemă de plată este obligatorie pentru statele membre şi se doreşte a răspunde obiectivelor strategice generale multianuale vizate de prezenta propunere: de pro­ducţie alimentară viabilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale şi acţiunile de combatere a schimbărilor climatice şi de dezvoltare teritorială echilibrată, de a gestiona bugetul UE (al PAC) în conformitate cu standarde ridicate de gestiune financiară. Obiectivele specifice ale prezentei scheme sunt de a contribui la veniturile fermelor, limitându-le variabilitatea.

Condiţii pentru creşterea sustenabilităţii agriculturii UE

b) O plată pentru fermierii care aplică practici agricole benefice pentru climă şi mediu, obligatoriu de implementat de către Statele Membre. Pentru această plată SM trebuie să aloce 30% din pachetul financiar naţional. Pentru ca fermierii să fie eligibili pentru acest sprijin suplimentar plăţii de bază, trebuie să respecte 3 condiţii pentru creşterea sustenabilităţii agriculturii UE, şi anume:

• Diversificarea culturilor sau rotaţia culturilor pe înţelesul agricultorilor, în vederea lărgirii paletei producţiei agricole vegetale şi conservării solului. Această condiţie prevede ca suprafaţa arabilă a unei ferme să fie cultivată cu cel puţin trei culturi diferite. Niciuna dintre aceste trei culturi nu trebuie să acopere mai puţin de 5% din terenul arabil, iar cultura principală nu trebuie să depăşească 70% din terenul arabil.

• Pajiştile permanente – agricultorii menţin ca pajişte permanentă suprafeţele din exploataţiile lor declarate ca atare pentru anul de cerere 2014, denumite în continuare „suprafeţe de referinţă cu pajişti permanente“. Suprafeţele de referinţă cu pajişti permanente trebuie mărite în cazul în care fermierul are obligaţia să reconvertească suprafeţele în pajişti permanente în 2014 şi/sau în 2015. Fermierii trebuie autorizaţi să convertească în teren pentru culturi agricole cel mult 5% din suprafeţele lor de referinţă cu pajişti permanente.

• Zonele de interes ecologic – fermierii se asigură că cel puţin 7% din hectarele lor eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 25 alineatul (2), cu excepţia suprafeţelor cu pajişte permanentă, reprezintă zone de interes ecologic, precum pârloage, terase, elemente de peisaj, zone de protecţie şi zone împădurite.

c) O plată facultativă pentru fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale specifice, pentru care SM poate aloca până la 5% din plafonul naţional anual. Modul de delimitare a acestor zone este identic cu modul de delimitare în scopuri legate de dezvoltarea rurală. Prin această plată se recunoaşte că este necesar un ajutor pentru venit pentru a menţine prezenţa în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale specifice şi se completează sprijinul existent în cadrul dezvoltării rurale.

Plăţile de mai sus, b) şi c), constituie componenta de înverzire a noului PAC, care îşi propune consolidarea durabilităţii sectorului agricol din punct de vedere ecologic şi recompensarea eforturilor fermierilor pentru aceasta. Astfel, practicile impuse de Comisie în conduita fermierilor vor eficientiza aportul agriculturii la ecologizarea spaţiului rural european.

d) Plata pentru tinerii fermieri, obligatoriu de implementat de SM –  pentru funcţionarea acestei scheme de plată, un stat membru va aloca 2% din pachetul financiar naţional. Această măsură se va concretiza într-un cuantum suplimentar la plata de bază pentru venituri, pentru fermierii de sub 40 de ani care încep o activitate agricolă. Aceste plăţi suplimentare se acordă tinerilor fermieri doar pentru o suprafaţă maxim stabilită, care, în cazul României, este de numai de 25 hectare pe fermă.

Statul alocă până la 10%

e) Plata pentru micii fermieri – implementarea acesteia este obligatorie pentru Statul Membru. Însă pentru fermieri schema este facultativă. Regulamentul prevede o schemă simplificată destinată micilor fermieri (până la 10% din plafonul naţional anual), care pot primi astfel o plată forfetară care înlocuieşte toate plăţile directe şi simplifică sarcina administrativă prin reducerea obligaţiilor acestor fermieri legate de ecologizare, de ecocondiţionalitate şi de controale. Pentru funcţionarea acestei scheme de plată, statul membru poate aloca până la 10% din pachetul financiar naţional – contribuie activ la simplificare, astfel sprijinul acordat micilor fermieri se va acorda fermierilor indiferent de dimensiunea exploataţiei (1, 2 sau 3 ha) printr-o plată forfetară cuprinsă între 500-1.000 euro, în funcţie de nivelul subvenţiei din statul membru (în cazul RO – aproximativ 600 euro/ha suma fixă pe fermă).

În plus, va fi încurajat transferul de terenuri de la micii fermieri care îşi încetează activitatea agricolă către alte exploataţii care doresc să îşi restructureze fermele. Un astfel de fermier, dacă doreşte să-şi cedeze ferma unui alt fermier pentru mărirea suprafeţei lucrate de acel fermier, cel mic va putea să-şi menţină suma respectivă şi după ce şi-a cedat ferma. Va păstra subvenţia de 600 de euro/anual sub forma unei rente viagere sau pensionări anticipate.

Obiectivul schemei respective trebuie să fie sprijinirea structurii agricole existente a fermelor mici din Uniune, fără a împiedica dezvoltarea spre structuri mai competitive. Din acest motiv, accesul la schemă trebuie limitat la exploataţiile existente.

f) Propunerea de Regulament prevede o schemă de sprijin cuplat facultativ pentru anumite tipuri de activităţi agricole sau pentru anumite sisteme agricole care se confruntă cu anumite dificultăţi şi care sunt deosebit de importante din motive economice şi/sau sociale; sprijinul se acordă în măsura în care este necesar pentru a menţine nivelurile actuale de producţie (până la 5% din plafonul naţional anual, cu posibilitatea de depăşire a acestuia în cazuri particulare).

Totul pentru simplificare

În plus faţă de plăţile enumerate mai sus, noul Regulament menţine posibilitatea acordării plăţilor directe naţionale complementare pentru Bulgaria şi România şi include o plată specifică pentru bumbac.

Din perspectiva simplificării, noile plăţi directe se vor baza pe un singur tip de drepturi la plată şi vor raţionaliza normele privind transferul, simplificând astfel gestionarea acestora; armonizarea dispoziţiilor privind plăţile cuplate în cadrul unei singure rubrici face cadrul juridic mai uşor de utilizat, iar schema destinată micilor fermieri, cu cerinţele şi procedurile sale simplificate, va reduce birocraţia cu care se confruntă fermierii şi va spori competitivitatea acestora.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU