Piața mondială a soiei

Producţia mondială de soia și, în special, de şrot a crescut foarte mult ca urmare a creșterii suprafeţei cultivate, dublându-se după 1997, iar piaţa a devenit extrem de atractivă și strategică.

Producția mondială de soia este puternic concentrată în SUA, Brazilia și Argentina, state care dețin 80% din suprafața mondială cultivată cu această „plantă miracol“. În continuare aceste zone dețin suprafețe de teren care pot fi cultivate cu soia și ca urmare suprafața semănată poate crește.

Aceste „puteri agricole“ reprezintă „voci“ importante în piața mondială a soiei și șrotului din soia. Nevoia de proteină a sectorului de creșterea animalelor este în creștere, la fel și cererea de alimente care urmăresc atât calitatea cât și cantitatea, legate de nevoia de hrană la un preț rezonabil.

Comerțul internațional este în plină expansiune ca urmare a cererii în creștere a Chinei.

Importurile de soia ale Chinei au crescut de 7 ori din 1990 și până în 2014. China importa în 2014 cca 70% din totalul importurilor mondiale de soia, față de numai 20% cât se înregistrau în 2000.

Cererea în creștere de proteină vegetală face ca piața soiei să fie din ce în ce mai atractivă, reprezentând o cultură cu un mare viitor.

Riscurile acestei culturi sunt legate de instabilitatea și volatilitatea crescută ale prețului. Volatilitatea în cazul soiei, conform studiilor efectuate, este astăzi la cota cea mai ridicată după anul 2000.

Este important de cunoscut faptul că volatilitatea este în creștere sau nu, că poate exista o anumită predictibilitate a acestei materii prime importante. Trebuie să se urmărească care sunt evenimentele extreme cu potențial de destabilizare importantă a pieței.

Adaptarea la volatilitatea pieței trebuie să fie esențială atât pentru producători, cooperative, filiera agroalimentară cât și pentru decidenții politici care pot pune în funcțiune politici publice care să funcționeze ca veritabile mecanisme de regularizare a piețelor.

Hipervolatilitatea mare a prețurilor necesită o administrare publică efectivă prin: ajutoare cuplate și contraciclice, precum și instrumente de asigurare.

SUA și Brazilia caută să securizeze producțiile lor naționale prin politici de stimulare a cererii alimentare și nonalimentare, dar și prin mecanisme contraciclice cuplate și instrumente de asigurare împotriva riscurilor de piață.

China și India merg pe o politică bazată pe garantarea prețului minim care compensează diferența dintre prețul oferit de piața internă și prețul existent pe piața mondială.

Piața proteinelor este o piață strategică, de viitor, pentru care marii actori mondiali caută politici destinate să reglementeze prețurile de pe piețele naționale, astfel încât să crească competitivitatea produselor lor pe piața internațională.

UE acordă ajutoare producătorilor pentru ameliorarea și îmbunătățirea investițiilor, însă acestea nu sunt suficiente.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU