Peștera…
Am citit un studiu care confirmă ce știam deja… Copilăria „clasică“, cu bătutul mingii pe maidan, cu ciondănelile firești, cu „vațeascunselea“, leapșa, joaca de-a mama-tata, a dispărut ca și cum nici nu ar fi existat vreodată. Psihologii știu că joaca „normală“ ajută copiii să se dezvolte la fel de normal, îi pregătește pentru viață. La propriu… Practic, fiecare activitate pe care omul o face e înregistrată undeva în creier, care se asimilează ca o experiență. Și se mai face un traseu neuronal… Și așa ia practic naștere lumea în care trăiești sau în care îți imaginezi că trăiești.
Cu alte cuvinte, comunicarea cu alte persoane, interacțiunea cu mediul sunt mai mult decât importante pentru viitorul oricărui copil, pentru viitorul oricărei țări, în cele din urmă. Pentru că, nu-i așa, o vorbă spune că „cine n-are bătrâni să-i cumpere și cine n-are copii n-are viitor“… Potrivit Studiului privind utilizarea Internetului de către copii, realizat de Asociația „Salvați Copiii“, mai mult de un sfert (27,3%) dintre copiii din România petrec peste șase ore pe Internet, dacă sunt într-o zi de școală, iar procentul acestora crește la 48,3% dacă sunt într-o zi de final de săptămână sau de vacanță. „Copiii care petrec peste 6 ore pe Internet zilnic spun că: sunt semnificativ mai nemulțumiți de relația cu părinții, prietenii și profesorii, precum și de viața lor din prezent; consideră într-o măsură semnificativ mai redusă că activitățile de zi cu zi au sens și sunt mai puțin optimiști cu privire la viitor; afirmă că au fost mai puțin relaxați în ultimele două săptămâni și sunt mai nemulțumiți de deciziile luate.
Prezența sporită în mediul online atrage în mod direct și expunerea la riscuri: 54% dintre copii afirmând că au fost deranjați sau supărați de către alte persoane pe Internet; 61% dintre respondenți spun că s-au simțit inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe Internet, semnificativ mai multe fete și elevi de liceu“, afirmă autorii studiului. Și ce e mai trist d-abia urmează… „Comparativ cu rezultatele unui studiu similar, realizat de Salvați Copiii în 2015, se remarcă o creștere a timpului petrecut de copii pe Internet și a utilizării dispozitivelor mobile. Fără a subevalua impactul pozitiv al utilizării noilor tehnologii, sunt semne de îngrijorare atunci când un copil care petrece mult timp online începe să dezvolte o stare psiho-socială vulnerabilă“, a declarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Organizației Salvați Copiii. Anul trecut, psihologul german Manfred Spitzer spunea într-un interviu acordat televiziunii publice că device-urile inteligente sunt extrem de periculoase. „Telefonul mobil poate scădea IQ-ul prin simpla prezență. Niciun studiu nu arată că folosirea computerelor în școli e ceva bun. Dimpotrivă! Cu cât adolescenții folosesc mai mult smartphone-ul, cu atât au mai puțină empatie pentru părinți și prieteni. Smartphone-ul este unul dintre cei mai periculoși ucigași din istorie“, spunea psihologul.
La rândul său, psihologul Lenke Iuhoș, specialist în psihologia copilului și adolescentului, a explicat într-un interviu: „Cu orice oră în plus petrecută cu telefonul în mână sistemul nervos se acomodează perfect la lumea formată, o lume în care, printr-o simplă atingere, deja ei, copiii, schimbă lumea de pe ecran după bunul lor plac. (…) Cu cât copilul se află la vârsta în care trebuie integrat în comunitate, automatismele create de dependența de telefon mobil se vor răsfrânge nu doar la capitolul comunicare și cooperare, ci mai ales la capitolul de încredere în sine, inteligență emoțională, dezvoltare la un nivel inferior vârstei etc.“
În mitul peșterii, filozoful grec Platon își imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peșteră, înlănțuiți pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui mutate de alții și care produc umbre ce se mișcă pe pereții peșterii. Când oamenii peșterii au văzut acele umbre nu au realizat cât de lipsite de importanță sunt ele pentru viața lor și încep să atribuie acelor umbre diferite forme. Umbrele i-au făcut pe oamenii peșterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea. Când un om al peșterii a ieșit afară era convins că lumea reală e o iluzie. Ceea ce și era pentru el… Oare ce umbre văd copiii noștri?
Bogdan PANȚURU
