Inteligența verzei
La finele acestui an se împlinesc 30 de ani de la evenimentele din ’89. Cifra e rotundă și noi, la fel, mai „grași“ și mai „frumoși“. Căci asta ne-am dorit: libertate și mâncare. Într-adevăr, acum putem călători unde nici n-am visat, dar cu mâncarea… Cu mâncarea chiar e o problemă. Am ajuns acum, în lumea „liberă“, să ne uităm la etichetele de pe produse care atrag atenția asupra pericolelor potențiale la consum. Cum vine asta? Hrană periculoasă? Iar dacă vrem să mâncăm „sănătos“ ajungem să plătim o avere pe produse așa-zise „bio“ sau „eco“. Oare hrana pe care o consumăm are vreo legătură cu faptul că, dacă înainte de ’89 erau câteva sute de cazuri de cancer la nivelul întregii țări, acum sunt zeci de mii de cazuri, inclusiv la copii? Oare ăsta să fie prețul „civilizației“ în care am vrut cu atâta ardoare să trăim? Nu spun că era mai bine înainte, în niciun caz, dar nu pot să nu mă întreb „cât de bine e acum?“. Sigur, înainte exista un partid cu o ideologie de care râdea toată lumea, mai ales în anii de sfârșit ai comunismului. Acum, se încearcă impregnarea populației cu o altă ideologie la care, dacă nu aderi, ești marginalizat. Cum o mai evolua această nouă tendință, viitorul ne-o va arăta.
Academicianul ieşean Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a declarat recent pentru „Ziarul de Iaşi“: „Trăim vremuri neobişnuite, un fel de comunism-capitalism primitiv, în care persistă o democraţie prost înţeleasă. Am susţinut întotdeauna nevoia implicării elitelor în societate şi cred cu tărie în puterea exemplului personal. În societatea românească, intelectualii autentici sunt aproape absenţi, dar se promovează contraelitele şi pseudoelitele. Cultura este de multe ori redusă la divertisment, elementele ei determinante nemaifiind ştiinţele, pictura, filozofia, muzica, ci emisiunile de televiziune, blogurile etc. Cultura mainstream a dus la apariţia unor noi zone ale «culturii», – de exemplu, moda sau bucătăria –, ajungându-se astfel ca «formatorii de opinie» din astfel de domenii să exercite influenţa pe care, în trecut, o aveau învăţătorii şi preoţii. Progresul este posibil doar dacă decidenţii iau în considerare şi factori precum specificităţile şi aspiraţiile culturale, iar sistemul cercetării ştiinţifice trebuie perceput ca un necesar subsistem al societăţii“, a declarat acad. Bogdan Simionescu.
Mai departe… Tot recent, fostul ministru al Culturii, academicianul Răzvan Theodorescu a declarat în cadrul unei întâlniri organizate de o fundație: „Noi suntem o lume a Răsăritului. Că e bine, că e rău, așa ne-a așezat Dumnezeu și mentalul nostru este un mental răsăritean.“ Mai spune: „N-avem ce căuta în Europa Centrală, în Europa lui Kafka, a lui Musil, a lui Brod, a lui Zweig, a lui Kundera. Aia este o altă lume, este lumea austrocrației, o lume de alte tradiții, cu care noi nu avem nimic în comun, lumea protestantă și lumea catolică, extrem de respectabile, dătătoare de măsură pentru Europa Occidentală și pentru periferia ei creatoare, care este Europa Centrală.“ „Trebuie să ne gândim puțin cum ne gestionăm viitorul. Viitorul nostru nu poate fi altul decât al locului unde ne aflăm, în Europa de Sud-Est, în Europa Orientală, în relații excelente cu cealaltă Europă, cu care, întâmplător, instituțional, ne învecinăm. Și e bine că ne învecinăm, într-un fel“, a mai spus Răzvan Theodorescu.
Așadar, trăim un fel de „varză“… Suntem o țară cu o tradiție și o cultură pe care „binevoitorii“ din străinătate au încercat să „altoiască“ obiceiuri și o cultură străine nouă. Încearcă să înlăture, ca să nu spun distrugă, ce are acest neam mai sfânt… De ce fac asta? Din simplul motiv că ei nu cred în nimic. Nu au niciun ideal. Se declară și acționează ca niște atei. Ce este ateismul? O concepție despre lume care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența vreunui Dumnezeu. Numai că ateii au două probleme. Prima: au o zeitate în care cred și în fața căreia se închină până la nebunie – banul. Și a doua: chiar știința începe să descopere că definiția ateismului nu e chiar corectă… Se pare că universul e chiar inteligent. Mult mai inteligent decât cei care zic că nu e…
Bogdan PANȚURU