Pepenii de Gheorghe Doja

Pepenii de Gheorghe Doja scot comuna din sărăcie

Comuna Gheorghe Doja se pare că a devenit noul El Dorado al cultivatorilor de pepeni din România, după deja faimoşii pepeni de Dăbuleni. Chiar dacă se coc mai târziu cu o săptămână decât cei de pe malurile Dunării, se pare că pepenii din comuna ialomiţeană şi-au câştigat deja clienţi fideli în întreaga ţară odată cu strădaniile fermierilor de a experimenta tot felul de soiuri, atât locale cât şi de import, mai ales din Grecia şi Olanda.

În Gheorghe Doja – Ialomiţa mai toţi locuitorii sunt producători de pepeni, deţinând de la loturi mici de 1-2 ha, până la suprafeţe de peste 10-20 ha, cea mai mare parte din terenul arabil al comunei, de aproximativ 3.200 ha, fiind cultivată cu pepeni.

Unul dintre cei mai mari cultivatori de pepeni din localitate este Mihai Nechita, singurul agricultor din comună cu cont de Facebook, care cultivă 10 ha cu pepeni şi alte şapte cu porumb şi floarea-soarelui. Chiar dacă anul acesta producţia, dar şi preţurile de vânzare au fost, paradoxal, mai mici decât anul trecut, reducând profitul la jumătate, Nechita spune că pepenii rămân, totuşi, cultura cea mai profitabilă.

„Anul acesta n-am obţinut cine ştie ce profit. Abia ne-am acoperit costurile şi ne-a mai rămas câte ceva pentru familie până la viitoarea recoltă. De vină sunt preţurile foarte mici, de 0,3-0,35 lei pe kilogram, cât ne dau angrosiştii. De exemplu, anul trecut am primit 0,5 lei pe kilogram. În aceste condiţii îi vindem şi la bucată într-o parcare de lângă Slobozia, unde luăm 1 leu pe kilogram“, a spus Nechita.

Agricultorul a arătat că, spre deosebire de anii trecuţi, când pepenele rotund cu coajă verde, mai pretenţios şi mai puţin productiv decât celelalte soiuri, era cumpărat ceva mai scump de angrosişti, acum aceştia oferă acelaşi preţ pentru toate soiurile, aşa că unele s-ar putea să dispară în următorii ani.

Producţia, la o treime faţă de cea de anul trecut

Pe lângă preţurile mai mici, şi producţia a fost mai slabă decât anul trecut.

„Noi am mai obţinut ceva producţie, dar alţii nu au scos mai nimic anul ăsta. Am recoltat în medie cca 20 de tone la hectar, faţă de 50-60 de tone la hectar cât am realizat anul trecut. De vină a fost diferenţa mare de temperatură dintre zi şi noapte, motiv pentru care vrejul n-a crescut cât ar fi trebuit. Au mai fost cei care cultivă în tunele şi au scos, zic ei, cam 80 tone la hectar, dar investiţia în astfel de tunele este mare, de peste 15 mii de lei la hectar“, a continuat fermierul.

Soluţia ar fi, potrivit cultivatorului din Gheorghe Doja, importul de răsaduri mai performante.

„Noi cultivăm răsadurile noastre, dar sunt şi unii care importă răsaduri, mai productive, dar mai scumpe, în special din Grecia. Investiţia în răsaduri te duce la cca 6 mii de lei la hectar pentru soiurile româneşti, vândute cam la 1 leu firul, în timp ce pentru cele aduse din Grecia, un hectar costă cam 7-8 mii de lei. La mare căutare este acum un soi adus din Olanda, Top Gun, un pepene rotund, cu coaja foarte netedă. Acesta este foarte căutat pe piaţă“, a arătat Nechita.

Chiar dacă recunoaşte că pepenele este mai profitabil decât alte culturi, fermierul spune că mai desfăşoară şi alte activităţi pentru a-şi putea întreţine familia.

„Eu mai am cinci hectare de floarea-soarelui şi două de porumb, plus un tractor cu care mai lucrez pe la oameni. Pentru noi, la o suprafaţă de 10 ha, este rentabil să cultivi pepeni, dar cei care au doar 1-2 ha nu scot cine ştie ce, aşa că aceştia mai au şi serviciu“, a punctat fermierul.

Nevoia unei asociaţii, suplinită deocamdată de… Facebook

Mihai Nechita recunoaşte că se pricepe doar la agricultură, pe care o face bine. El recoltează pepenii, iar soţia lui îi vinde în parcare. Contul de Facebook prin care cultivatorul îşi face reclamă i l-a făcut băiatul lui. El crede că dacă ar putea să-şi vândă producţia prin hipermarket-uri ar putea lua un preţ mai bun, numai că nu există o asociaţie de profil care să-i organizeze pe producătorii de pepeni. „Prin hipermarket nu putem vinde pentru că nu putem asigura cantităţile minime pe care ni le cer. Şi asta pentru că nu avem o asociaţie a cultivatorilor de pepeni. Există una mare, dar care nu se ocupă exclusiv de pepeni. Avem nevoie de o asociaţie a cultivatorilor de pepeni“, a conchis Nechita.

La Dăbuleni investiţia e mai mare, dar preţurile la fel de mici

2013 nu este unul dintre cei mai buni ani la Dăbuleni din cauza condiţiilor meteo. Producătorii au avut parte de vreo trei reprize de grindină, care au produs pagube importante, pentru că pepenii afectaţi au fost rupţi, dar au şi întârziat producţia. După aceea au venit zile cu temperaturi de 40 de grade Celsius, iar pepenii care erau aproape copţi s-au pătat. Nu doar vremea – oricând poate să vină o grindină şi să distrugă producţia – constituie un motiv de îngrijorare, ci şi preţul ajuns la un nivel de 0,4 lei pe kilogram la mijloc de iulie, spune Florin Diaconu, administrator al grupului de producători Casa Pepenilor Verzi din Dăbuleni. Grupul include 86 de persoane care lucrează 1-1,5 ha fiecare.

Ca să-şi scoată investiţia şi să şi rămână cu ceva profit, producătorii ar trebui să vândă pepenii cu cel puţin 0,7 lei kilogramul. Nu de alta, dar investiţiile la hectar se ridică la 15-16 mii de lei. Numai răsadul altoit, cu două fire, adus în general din Turcia sau Grecia, costă 1 euro. În general însă, chiar dacă majoritatea pepenilor provin din hibrizi străini cum ar fi Romanţa, Top Gun sau Sorento, ai noştri sunt mai buni şi mult mai apreciaţi datorită condiţiilor pe care le oferă solul, spune Diaconu. Producătorii preferă însă răsadul altoit adus din import, deoarece plantele nu se mai îmbolnăvesc de fuzarioză. Se adaugă apoi costurile cu folia, instalaţia de picurare sau forarea puţurilor (ajung până la 30-40 de metri).

Într-un an normal producţia ajunge şi la 70 de tone la hectar. Când vremea este mai dificilă, cum este cazul lui 2013, vorbim de 40-50 de tone la hectar.

Producţia grupului de producători merge aproape în totalitate la doi retaileri mari, cu care există contracte încheiate. Zilnic, circa 14-15 tone de pepeni de Dăbuleni iau drumul supermarketurilor, acestea asigurând ambalajul, în timp ce producătorii asigură transportul pepenilor – acesta este inclus în preţ – până la centrele de aprovizionare ale retailerilor.

Marius ŞERBAN