cemrom doloflor

Ortodoxie vs capitalism, studiu de compatibilitate

Share Button

De aproape 30 de ani România, alături de țările Europei Centrale și de Est, trăiește „miracolul“ capitalist după decenii întregi de „blestem“ comunist. Într-adevăr, piața așa-zis liberă, concurența au fost factori de progres material pe care nimeni nu-l poate contesta. Avem magazine pline, haine, mașini, vacanțe prin străinătate. Dar plata pentru toate acestea, după cum se vede cu ochiul liber, a fost cam mare: industria pur românească a fost ștearsă de pe suprafața pământului, iar resursele naturale ale țării au fost concesionate pe doi lei. Și asta nu ar fi nimic… De dragul acumulărilor materiale, românii au cam uitat de cele sfinte, plimbările prin mall-uri și achiziționarea de bunuri devenind noua religie. Asta cel puțin la suprafață… Ce se întâmplă în sufletul fiecăruia nimeni nu poate ști…

Sursă de tensiune

Într-un document al Băncii Mondiale (BM), preluat de Bloomberg și citat de ActiveNews, se susține că ortodoxia ar fi o sursă de tensiune între țările ortodoxe și Occident, care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată. Rădăcinile religioase, nu experiența comunistă, sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc, scrie Leonid Berșidski într-un comentariu în care este analizată legătura dintre creștinismul răsăritean, comunism și capitalism. „Creștinismul ortodox răsăritean a făcut mai mult pentru a modela anumite țări ex-comuniste decât comunismul însuși. De asemenea, unii spun că i-au făcut pe locuitorii acestor țări relativ nefericiți și anticapitaliști. Această teorie a fost intens vehiculată în Rusia, în anii 1990, iar acum a reapărut într-un document de lucru al Băncii Mondiale“, arată Berșidski. Autorii studiului, fostul ministru bulgar de Finanțe, Simeon Djankov, și Elena Nikolova, de la University College London, au analizat datele din Studiul mondial privind valorile și studiul Viața în tranziție al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a vedea legătura dintre background-ul religios și atitudini. Cei doi au ajuns la concluzia că ortodoxia a făcut ca anumite țări să fie un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Creștinism occidental

„Creștinismul occidental (care a dat naștere catolicismului și protestantismului) a pus accentul pe raționalism, pe explorarea logică, individualism și pe chestionarea autorităților. Creștinismul răsăritean (din care se trage ortodoxia răsăriteană) a fost asociat cu fenomene mistice, a fost mai afectuos și mai comunitar și a pus mai puțin accentul pe lege, rațiune și pe chestionarea autorităților. Remarcabil însă este că aceste diferențe de atitudine pe termen lung au supraviețuit și după aproape 50 de ani de comunism“, se arată în documentul BM. Astfel, liderii comunitari nu au fost prea prietenoși în ceea ce privește relația cu Biserica, ci, după cum susțin Djankov și Nikolova – autorii studiului, au exploatat trăsăturile lumii ortodoxe, pe care le-au considerat utile, cum ar fi: accentul pus pe tradiție, comunitarismul, „mai puțină încredere în schimburile juridice“ și un respect mai mare pentru autoritate. Așadar, mentalitatea modelată de religia suprimată a persistat, reprimând respectul pentru statul de drept, iconoclasmul, creativitatea și inovația, se arată în document. „Puteți vedea ce li se spunea rușilor, bulgarilor, ucrainenilor și oamenilor din fosta Iugoslavie (dar nu și grecilor, care erau bogați la acea vreme și știau despre capitalism) de către elitele emergente, în anii 1990: că, în deplină concordanță cu opera lui Max Weber, filozoful și politologul german, capitalismul a fost strâns legat de tradiția religioasă occidentală, în special de etica protestantă, și că acest lucru a explicat succesul relativ al unor țări ca Polonia și Republica Cehă în epoca post-comunistă“, mai arată documentul.

Un loc în lume pentru Est

Acum 30 de ani, Rusia și vecinii săi ortodocși s-au ridicat pentru a-și găsi locul în lume și s-au axat, în mare măsură, pe un model de creștere și convergență. Acum, refuzul Rusiei de a se alătura lumii occidentale și disconfortul economic din Grecia, Ucraina și alte națiuni ortodoxe par să fi reaprins această veche linie de gândire. Potrivit Bloomberg, Djankov și Nikolova se bazează pe dovezi din datele sociologice. Ei spun că creștinii ortodocși sunt mai puțin mulțumiți de viața lor și au mai puțini bani decât catolicii sau decât protestanții și poate la fel de mult ca persoanele nereligioase. De asemenea, este mai puțin probabil ca ei să sprijine idei noi, să-și asume riscuri sau să dorească să lucreze în marile companii private. De asemenea, susțin mai mult responsabilitatea guvernului și proprietatea statului. Pe scurt, creștinii ortodocși sunt mai puțin potriviți capitalismului. „Diferențele teologice dintre diferite denominațiuni creștine ar fi putut aduce țările pe căi de dezvoltare diferite, cu mult înainte de venirea comunismului“, scriu Djankov și Nikolova. La rândul său, editorialistul Leonid Berșidski notează că, „în urmă cu douăzeci de ani, aș fi fost înclinat să renunț la această idee pur și simplu pentru că nu consideram că sună intuitiv adevărat. Ba chiar suna destul de umilitor, în condițiile în care cei mai mulți oameni s-au grăbit să se adapteze la o nouă realitate economică, de multe ori în moduri antreprenoriale extrem de nelegitime și în care respectul pentru autoritate a dispărut. Era destul de greu ca acest capitalism sălbatic să se potrivească cu tradiția ortodoxă. Cu toate acestea, mi se pare greu să nu fiu de acord cu analiza lui Djankov și Nikolova, cel puțin atunci când vine vorba despre Rusia.“

La final am dori să subliniem faptul că, deși oamenii – atât cei din Est cât și cei din Vest – rămân fixați în ideile și tradițiile lor, însuși capitalismul se schimbă, chiar dacă n-o recunoaște. Astfel, în cele mai mari economii ale lumii a apărut un nou „model de succes“, în care statele bagă bani la greu în economia „privată“. Se salvează bănci, se finanțează businessuri cu bani de la buget poate-poate mai mișcă ceva într-o economie mondială marcată de criză…

Abordând problema dintr-un unghi total diferit, Ivan Zabaev, un sociolog rus care lucrează la una dintre cele mai mari universități ortodoxe din Rusia și care a primit un grant guvernamental pentru cercetările sale recente, a ajuns la o concluzie similară: „Caracterul specific al ortodoxiei este că activitățile nonvocaționale sau profesionale nu sunt privite ca un mijloc de mântuire, ci ca o formă de ascultare și umilință față de o persoană mai experimentată din punct de vedere spiritual sau față de o persoană superioară ierarhic“. Rădăcinile și fundamentele religioase ale unei culturi pot avea într-adevăr un impact mai mare asupra unei țari decât orice alte considerente raționale, geopolitice sau economice. Dacă este așa, națiunile cu tradiție ortodoxă nu se simt într-adevăr confortabil într-o lume dominată de Occident. O sursă de tensiune care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată…

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.