„Oieritul, mai mult păgubos decât rentabil“

Oieritul se află la o răspântie. Pe de o parte numărul efectivelor a crescut până la 10 milioane de exemplare, iar piaţa mieilor a fost într-un trend ascendent dictat mai ales de export. Pe de altă parte subvenţia a scăzut de la 38 lei la 28 de lei pe cap de animal, iar boala limbii albastre a restricţionat exportul. Cum văd oierii soarta acestei îndeletnici ne-au răspuns Nicolae Cioranu, preşedinte Romovis, şi Ion Câmpeanu, preşedinte ProOvis. Intervenţia lor este cu atât mai pertinentă cu cât nu sunt doar reprezentanţi ai oierilor, ci şi crescători de oi cu îndelungată experienţă.

Este nevoie de legi clare şi uşor de aplicat

Ministerul Agriculturii, printr-un proiect de ordonanţă privind plăţile directe, va condiţiona producătorii agricoli care primesc subvenţii anuale de peste 5.000 euro să se înregistreze ca persoane juridice. Departe de a rămâne impasibili în faţa acestei provocări, reprezentanţii crescătorilor de oi au făcut demersuri pentru a amâna implementarea acestei noi reguli până în 2018. De ce au dorit această derogare? În primul rând pentru că trecerea de la sistemul actual la cel care implică transformarea oierilor în persoane fizice autorizate sau persoane juridice trebuie să se facă treptat şi sub auspiciile unei legislaţii corespunzătoare. În momentul de faţă oamenii au contracte de arendare pe cinci ani pentru care primesc sprijin pe pachetul de agromediu, deci această iniţiativă a ministerului supune fermierii riscului de a pierde banii care le revin pe pachetul menţionat. Potrivit intervievaţilor noştri, primul pas pe care ar trebui să îl facă ministerul este să elaboreze o legislaţie corespunzătoare şi să găsească o modalitate prin care contractele de arendare încheiate să nu fie anulate. Aceştia au subliniat că este nevoie de legi clare şi simple, iar aplicarea imediată a acestei măsuri nu este altceva decât o altă piatră de moară legată de gâtul oierilor. Transformarea în PFA sau persoană juridică ar atrage după sine cheltuieli şi mai multă muncă pentru fermieri.

Legea păşunilor este un alt „spin din coasta“ oierilor. Aceştia susţin că banii acordaţi pe acest segment ajung oriunde, numai la crescătorii de animale nu. Cele mai multe dintre contractele de arendare sunt făcute pentru diferite instituţii, iar oierii doar folosesc păşunile. Interlocutorii noştri au însă speranţa că în noua lege se va stipula că doar cei care deţin o exploataţie zootehnică au dreptul la sprijinul pe suprafaţa de păşune.

2015, sub semnul incertitudinii

Discuţia iniţiată pe tema transformării oierilor în PFA a fost un prilej pentru a descoperi şi alte hibe ale oieritului. După cum susţin domnii Nicolae Cioranu şi Ion Câmpeanu, piaţa de desfacere este o altă problemă serioasă. Puterea de cumpărare scăzută, monopolul impus de samsari în pieţe – sunt foarte puţini oierii care reuşesc să vândă marfa direct – şi preţul sunt cele care condiţionează rentabilitatea creşterii oilor. Cu aceste limitări cărora li s-a adăugat şi apariţia bolii limbii albastre, oieritul a devenit mai mult păgubos decât profitabil. Anul 2014 a fost unul bun din punctul de vedere al preţului care a variat între 9-10 lei kg în viu, însă starea de bine a durat doar până la sfârşitul lunii august, atunci când a apărut boala limbii albastre. Din nefericire, apariţia bolii a coincis cu începerea sărbătorilor musulmane, atunci când crescătorii de oi din ţara noastră au un volum mare de vânzări. Începând cu această dată piaţa mielului aproape că a fost scoasă din calcul. Cine nu a reuşit să vândă până la jumătatea lunii septembrie a anului trecut a rămas cu producţia, iar animalele se află încă în stabulaţie. În contextul acesta, dl. Cioranu susţine că oieritul este mai mult păgubos decât rentabil. Anul acesta se află încă sub semnul incertitudinii, mai ales că există posibilitatea ca vectorul transmisibil al bolii albastre să se reactiveze când temperaturile vor depăşi 15°C.

Ţările Arabe, principalul partener

Cea mai mare parte din producţia autohtonă, aproximativ 5-6 milioane de miei pe an, pleacă spre export. Ţările Arabe sunt cele mai mari consumatoare de carne de oaie din ţara noastră, România fiind singurul stat din Europa care exportă către această regiune. Principalul motiv care i-a transformat pe arabi în clienţi fideli este calitatea cărnii de oaie. Preţul la care exportăm este de 2.500 de euro tona, adică aproximativ 10 lei kilogramul în viu la producător. Anul trecut, însă, relaţia cu Ţările Arabe a fost compromisă de boala limbii albastre. Exportul a fost sistat, iar fermierii au rămas cu aproximativ 1 milion de exemplare. Fără vreun interes vădit din partea statului român de a rezolva această problemă, oierii s-au văzut nevoiţi să găsească singuri soluţii. Nicolae Cioranu şi Ion Câmpeanu au participat în urmă cu aproximativ două luni la o delegaţie în Iordania şi au avut confirmarea faptului că arabii doresc să fie în continuare clienţii oierilor români, dar în condiţiile în care primesc asigurări că producţia pe care le-o oferă este sănătoasă. Ulterior, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară a transmis un raport privind situaţia din ţara noastră. Primele veşti bune au venit din partea Libiei, care a acceptat reluarea exportului de la jumătatea lunii martie. Acest export se face în baza unui model de certificat de sacrificare care stipulează că mieii pot pleca spre sacrificare în Libia.

• În România 70% dintre oieri au peste 50 de ani şi dispun de resurse atât de limitate încât nu îşi pot permite costurile suplimentare pentru ţinerea unei contabilităţi primare. În plus, prin înregistrarea fiscală, volumul atribuţiilor va creşte pentru că vor fi nevoiţi să facă singuri identificarea şi înregistrarea animalelor, să plătească acţiunile strategice ale Programului Operaţional Strategic şi să intro­ducă datele într-un sistem centralizat.
• În apropierea Sărbătorilor Pascale pe piaţă vor fi aproximativ un milion de miei, iar carnea se va vinde cu aproximativ 20-25 lei kilogramul. Acest preţ poate oscila în funcţie de numărul de miei destinaţi valorificării, dar şi de puterea de cumpărare.
• Turcia poate fi un partener important pentru oierii români. Fără a avea însă o relaţie directă cu această ţară, fermierii vând animalele către intermediari la un preţ de aproximativ 11 lei/kg. De aici oile pleacă spre Bulgaria, unde le sunt schimbate crotaliile şi mai departe spre Turcia, fireşte la un alt preţ. Rămâne întrebarea: ce preţ am fi putut obţine dacă aveam o relaţie directă cu această ţară? Tot în această direcţie pleacă şi lâna românească, însă la un preţ derizoriu. Pentru un kilogram se plăteşte o sumă de 1-1,5 lei.

Laura ZMARANDA