Exportul, şansa crescătorilor de iepuri

Florin Şupeală este un tânăr antreprenor care a mers pe premisa că „practica te învaţă mai mult decât citeşti în cărţi“. A înfiinţat în Mogoşoaia o crescătorie de iepuri pentru carne, denumită jovial ferma lui Rică Iepurică, pe care speră să o transforme în timp într-un etalon în creşterea intensivă a iepurilor.

Avantaje şi dezavantaje

Înainte de a înfiinţa crescătoria, interlocutorul nostru a analizat avantajele şi dezavantajele acestui sector de nişă. Deşi încă la început de drum, experienţa sa este relevantă pentru cei care doresc să pună bazele unei crescătorii de iepuri. Succint ne-a prezentat câteva dintre oportunităţile, dar şi impedimentele creşterii iepurilor în România. Aşa cum a subliniat şi dl Şupeală, un aspect foarte important pentru un debutant în business este volumul investiţiilor necesare în startul afacerii. În cazul creşterii iepurilor suma nu trebuie să fie foarte mare, iar principalul avantaj este că se poate începe cu un efectiv mic format din 6 femele şi un mascul. Preţul unui exemplar matur este de aproximativ 150 de lei. O altă direcţie de investiţii o reprezintă hala de creştere şi cuştile aferente. Iepurii rezistă foarte bine temperaturilor scăzute din iarnă, dar sunt afectaţi de căldurile toride din timpul verii şi au nevoie de un adăpost. În cazul sistemului semiintensiv, această hală poate fi amenajată într-un spaţiu deja existent. Deşi nu sunt animale pretenţioase, trebuie să li se asigure anumite condiţii, hrană de calitate, deparazitare, vaccinare. În ceea ce priveşte dezavantajele creşterii iepurilor în ţara noastră, principalii trei factori restrictivi sunt: valorificarea producţiei, lipsa unei informaţii exacte privind tehnologia de creştere şi necesitatea unei suprafeţe relativ mare (3-4 hectare) pentru dezvoltarea unei ferme intensive.

Obiectivul: sistemul intensiv

Revenind la crescătoria de iepuri din Mogoşoaia trebuie să spunem că Florin Şupeală şi-a raportat obiectivele la resursele materiale pe care le avea şi businessul a evoluat pas cu pas. A început prin a achiziţiona treptat exemplare de la crescătorii de iepuri şi astfel a reuşit să formeze un nucleu de reproducţie de bază. Acesta este format din 40 de femele şi 10 masculi prin care asigură linia de producţie din crescătorie. Celor 50 de exemplare pentru reproducţie li se adaugă încă 50 de pui obţinuţi din fătări. A ales ca rasă de bază iepurele Californian, un iepure de mare valoare comercială, precoce şi cu o producţie mare de carne.

În crescătorie există însă şi exemplare din rasa Fluturele German, Uriaşul German şi Neozeelandezul Alb, o rasă ce prezintă şi câteva caracteristici specifice Neozeelandezului Roşu.

Hala de creştere a fost concepută pentru un efectiv de 100 de femele de reproducţie, iar cuştile au mai multe locuri de cazare. O parte dintre ele au fost achiziţionate de la un producător specializat, iar o altă parte au fost realizate după un proiect propriu. Fără să fie pe deplin mulţumit de eficienţa lor, susţine că va testa şi alte modele şi are în vedere chiar achiziţionarea unor cuşti performante specifice sistemului intensiv de creştere a iepurilor. De altfel, acesta este obiectivul antreprenorului: să transforme sistemul semiintensiv adoptat pentru crescătoria din Mogoşoaia într-unul intensiv. Este un ţel pe care speră să îl atingă în 3-4 ani.

Nu există o piaţă organizată de desfacere

Se vorbeşte despre creşterea iepurilor ca fiind un business profitabil, cu investiţii minime şi cu posibilitatea amortizării lor într-un timp relativ scurt. Această prezentare poate fi extrem de tentantă pentru viitorii antreprenori, însă face abstracţie de faptul că în România nu există o piaţă organizată de desfacere a cărnii de iepure. În faţa acestei probleme, mirajul businessului de succes se poate destrăma. Doar crescătorii de iepuri care au contracte cu lanţurile de magazine sau cu restaurantele pot menţine standardele acestei activităţi. Realitatea este însă că, în momentul de faţă, în marile magazine se comercializează doar carne de iepure adusă din export. Ungaria, o ţară cu tradiţie în creşterea acestor animale şi cu o producție anuală de 40.000-42.000 tone de carne, este principalul competitor. Dacă piaţa internă este sufocată de importurile de carne de iepure, pe piaţa externă există însă suficient loc şi pentru crescătorii români. Exportul este o şansă reală care poate garanta profitabilitatea unei afaceri cu iepuri.

Aflată încă într-o perioadă de dezvoltare, crescătoria din Mogoşoaia nu furnizează carne de iepure decât pentru un grup restrâns. Ţinta stabilită pe termen mediu pentru valorificarea producţiei o reprezintă restaurantele. Florin Şupeală speră ca, începând cu toamna anului acesta sau de la anul, să încheie contracte în acest sens. Când va face tranziţia spre un sistem intensiv va avea în vedere şi exportul. Preţul unui kilogram de carne de iepure variază între 25 de lei şi poate ajunge până la 35 de lei.

• Florin Şupeală a avut în vedere şi crearea unui hibrid de carne. Momentan rezultatele obţinute din încrucişări sunt analizate prin cântărirea puilor la fiecare două săptămâni.
• Iepuroaicele au o perioadă de gestaţie de doar 30 de zile. Acest lucru permite ca în sistemele intensive să aibă loc şi câte 15 fătări. În crescătoria din Mogoşoaia există deocamdată un ciclu de patru fătări pe an, dar scopul este acela de a se ajunge la şase fătări.
• În prezent în România nu există o unitate de sacrificare a iepurilor, situaţie care pune fermierii în imposibilitatea de a obţine avizele sanitar-veterinare necesare valorificării cărnii. Există însă şanse ca anul acesta să marcheze inaugurarea unui abator cu o capacitate de 1.000 capete pe zi în Gilău, Cluj.
• Iepurele poate fi valorificat pentru carne, dar şi pentru blană. Doar teoretic, pentru că practic tăbăcarii nu sunt interesaţi de blana de iepure. În condiţiile acestea, blana iepurilor din Mogoşoaia nu este valorificată.

Laura Zmaranda