O spovedanie…
Realitățile din această perioadă zbuciumată ne surprind oră de oră. Aproape că nu este zi în care să nu mai aflăm ceva care, în vremuri normale, era imposibil de aflat. De exemplu, un militant ecologist american faimos, Michael Shelenberger, a publicat o carte în care explică de ce și cum a mințit anunțând iminența unei catastrofe planetare, potrivit presei occidentale. Titlul cărții lui Schellenberger, apărută recent, este Apocalypse Never: Why Environmental Alarmism Hurts (Apocalipsa niciodată: De ce alarmismul de mediu este dăunător). Iată și câteva pasaje din carte. „Schimbarea climatică se produce. Nu este sfârșitul lumii. Nu este nici măcar cea mai gravă problemă de mediu. Poate părea straniu că spun asta. Am militat pentru climat timp de 20 de ani și am fost ecologist timp de 30 de ani. Dar, în calitate de expert în energie, invitat de Congres să ofer o mărturie obiectivă și de Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climatului (GIEC) să fiu expert examinator al viitorului său raport de evaluare, mă simt obligat să îmi cer iertare pentru modul în care noi, ecologiștii, am înșelat opinia publică.“
Printre altele, fostul ecologist susține că „oamenii nu sunt cauza unei «a șasea extincții în masă»; schimbarea climatică nu agravează catastrofele naturale; incendiile s-au redus cu 25% în lume din 2003; suprafața terenurilor pe care le utilizăm pentru carne (creșterea vitelor este cea mai mare utilizatoare de terenuri) s-a diminuat cu o suprafață aproape egală cu cea a Alaskăi; acumulările de lemne și proximitatea locuințelor de păduri, și nu schimbarea climatică, explică de ce sunt incendii mai multe și mai periculoase în Australia și California; emisiile de carbon se diminuează de decenii în țările bogate și au atins un vârf în Marea Britanie, Germania și Franța la mijlocul anilor 1970; pierderea habitatelor și vânătoarea directă a animalelor sălbatice sunt pericole mai mari pentru specii decât schimbarea climatică; lemnul este cu mult mai periculos pentru oameni și faună decât combustibilii fosili.“ Și mai dă Schellenberger câteva exemple care ar dărâma lumea oricărui ecologist sadea dacă ar fi adevărate.
Pentru că, nu-i așa, o minciună repetată la infinit devine adevăr în ochii opiniei publice. Problema e că „încălzirea globală“ sau „poluarea cu CO2“ au fost teme atât de dezbătute în ultimele decenii încât au intrat în conștiința colectivă ca purul adevăr. Nici nu mai știi ce să crezi… În plus, dioxidul de carbon este prezent în atmosfera terestră în concentrație de aproximativ 0,03%. Sunt studii făcute de GIEC, de FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură), de UICN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) care spun că impactul civilizației umane există, dar nu așa cum suntem informați. Dar aceste studii nu prea sunt băgate în seamă… Un lucru e sigur: când vorbim de problemele de mediu, nimic nu e sigur. Țin minte un studiu științific de la începutul anilor 2000 în care se spunea clar că cel mai mare poluator din natură sunt… rumegătoarele, în special vitele. Apoi, un alt studiu în care se spunea clar că omenirea a mai trecut prin perioade cu concentrații mari de dioxid de carbon în atmosferă în urmă cu sute de mii și milioane de ani.
Ca de obicei, adevărul este pe undeva la mijloc… Sigur că oamenii poluează. Cea care iese flagrant în evidență este poluarea cu deșeuri de plastic a tuturor apelor pământului. Problema e că nu știi ce să mai crezi. Pe de o parte avem mișcările ecologiste care spun că pământul este atât de poluat încât cu greu mai poate susține viața, iar pe de altă parte avem declarațiile cum sunt cele ale ecologistului de mai sus care susțin că adevărul este cu totul altul. Până la urmă Mama Natură știe ce face și se echilibrează singură… Și asta indiferent de ce vrem sau nu noi, oamenii…
Și mai cred ceva… Adevărata poluare nu o vei găsi niciodată în afara ta. Ci în tine… Pentru că exteriorul nu este decât o reflexie a interiorului…
Bogdan PANȚURU
