O problemă actuală mondială, reglementarea finanţelor
Criza financiară declanşată în anul 2007 a impus apariţia unor regulamente financiare aflate deja în calendarul politic internaţional.
Activitatea comunităţii internaţionale se concentrează pe două priorităţi:
– Lupta împotriva riscurilor sistemice;
– Ameliorarea transparenţei sistemului financiar internaţional prin lupta împotriva paradiselor fiscale necooperante şi obligativitatea înregistrării tranzacţiilor financiare.
Cu ocazia reuniunii G20 de la Pittsburgh, din septembrie 2009, şefii statelor membre au solicitat înregistrarea tuturor tranzacţiilor financiare pentru a putea lupta mai operativ împotriva terorismului de orice natură. Măsurile luate în cazul tranzacţiilor financiare vor avea, pe de o parte, un impact pozitiv asupra transparenţei pieţelor agricole, iar pe de alta, menirea de a limita volatilitatea preţurilor acestor produse.
În cazul SUA, reglementarea financiară a pieţelor materiilor prime agricole a avut cel mai mare succes, cu toate că a suferit ca urmare a schimbărilor impuse de liberalizarea pieţelor din anii ’90. Semnarea de către preşedintele Obama a „Dodd Franck Wall Street Reform“ şi a Legii Protecţiei Consumatorului din 21 iulie 2010 a dus la consolidarea semnificativă a cadrului legislativ din domeniu. Obligativitatea transparenţei a reprezentat piatra de temelie a legii care prevedea că poziţiile limită trebuie reactualizate şi aplicate pe toate pieţele aceluiaşi produs.
În Europa, cadrul legislativ comunitar pentru pieţele financiare ale materiilor prime este mai puţin eficient. În cadrul revizuirilor diferitelor directive financiare au putut fi semnalate numeroase iniţiative. Printre cele mai importante au fost: crearea directivei EMIR, care obligă înregistrarea tranzacţiilor financiare, aceasta fiind aprobată în a doua parte a anului 2011, şi crearea Autorităţii Europene a Pieţelor Financiare (ESMA) la 1 ianuarie 2011, care permite armonizarea controlului şi reglementarea tuturor pieţelor financiare (ţinându-se cont, în toate situaţiile, de specificitatea materiilor prime).
Există alte state care au consolidat, în egală măsură, legislaţia financiară, punând un accent, mai mic sau mai mare, pe pieţele la termen ale produselor agricole. Astfel, China a majorat în noiembrie 2010 depozitele pentru pieţele la termen ale materiilor prime, cu intenţia de a limita numărul tranzacţiilor financiare şi a descuraja activităţile speculative. În Japonia, Legea Pieţelor Derivate, pusă în vigoare în 01.01.2011, a întărit constrângerile legate de accesul la piaţă (prin deţinerea unei licenţe) şi a limitat tranzacţiile speculative. În India, guvernul a adoptat în septembrie 2010 Legea Protejării Contractelor, care dă mai multă putere autorităţii de reglementare responsabile cu materiile prime. De notat este faptul că, în anul 2008, piaţa la termen a produselor agricole indiene a fost temporar închisă ca urmare a îngrijorărilor legate de creşterea preţurilor.
Planul de acţiune, adoptat de miniştrii agriculturii din grupul G20, la Paris în 2011, conţine o parte destinată reglementării financiare, care are în vedere următoarele:
– Interesul faţă de pieţele financiare reglementate şi transparente;
– Importanţa relaţiilor dintre regulatorii fizici şi financiari şi interesul unei mai bune transparenţe, atât pe pieţele financiare cât şi pe cele fizice;
– Încurajarea miniştrilor de finanţe în a lua măsurile necesare pentru pieţele financiare ale materiilor prime agricole, şi a lupta împotriva abuzurilor de pe piaţă.
Cu Legea „Dodd Franck“ activă, SUA are o „lungime de barcă“ în direcţia definirii şi punerii în practică a noului cadru de reglementare financiară mondială. În această situaţie, directivele comunitare trebuie să fie revizuite în măsura în care anumite burse europene, în special cele londoneze, reprezintă locuri importante de aplicare.
Acestea trebuie să fie stimulate în direcţia punerii în practică a instrumentelor referitoare la transparenţă, dar şi la compensările, la nivel mondial, care să reprezinte baza indispensabilă pentru declararea şi instaurarea unor măsuri complementare ulterioare
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
