Politica Agricolă Comună, după 2012. Modificări propuse de ANTPAR

Având în vedere Comunicarea Comisiei Europene referitoare la noua PAC după 2013, Asociaţia Naţională a Tinerilor Producători Agricoli – ANTPAR a formulat o serie de propuneri de modificare a proiectului de Politică Agricolă Comună:

A. „Pârloaga ecologică“ trebuie regândită

– Pentru a stimula producătorul să cultive mai multă iarbă decât deţine prin păşunea permanentă trebuie simplificată măsura de „diversitate a asolamentului“.

– Atingerea obiectivului de a produce mai mult, ţinând cont de creşterea populaţiei până în anul 2050, la 9 miliarde de locuitori, necesită scăderea nivelului solicitat de infrastructurile ecologice de la 7% la 3%.

– Acordarea unei flexibilităţi pentru Statele membre. Trebuie să existe un cadru general la nivel european, iar instrumentele naţionale să fie aprobate de Comisie prin care exploataţiile să fie considerate „verde în sine“ şi, ca atare, să fie excluse de la respectarea criteriilor clasice.

B. Ansamblul complementelor plăţilor de bază să fie suplu şi flexibil

– Schema tinerilor agricultori să suporte o majorare cu 25% a plăţii de bază. Subsidiaritatea necesară pentru Statele membre pentru a putea organiza politica de susţinere a instalării tinerilor în mediul rural.

– Regimul forfetar pentru micii producători care trebuie să evite complicaţiile administrative.

– Definirea agricultorilor activi. Este o povară administrativă (verificarea venitului impozabil al exploataţiei); disproporţionalitatea câştigurilor.

C. Conservarea posibilităţii plăţilor cuplate

Este vorba de menţinerea unui nivel de 10% (care permite acoperirea unei părţi din TVA şi ajutoarele conform art. 68, exceptând tutunul, pentru produse cum sunt: laptele, carnea de ovină/caprină, proteinele vegetale), cu posibilitatea de a obţine aprobarea Comisiei, pentru acest nivel, sau existenţa posibilităţii de conservare a instrumentului naţional.

D. Reguli de funcţionare a Organizaţiei Comune de Piaţă unică

– Consolidarea actualelor instrumente de  regularizare a pieţelor, precum şi adoptarea altora noi pentru prevenirea derapajelor. Este important ca aceste instrumente să fie menţinute:

– extinderea depozitării private pentru toate sectoarele de activitate sau includerea alături de produsele lactate a cărnii de oaie, de porc, pasăre şi vită;

– menţinerea actualei măsuri de depozitare a untului;

– prelungirea cotei la zahăr până în 2020;

– revenirea la actualele negocieri referitoare la suspendarea dreptului de plantare în viticultură sau solicitarea către Comisie de a întocmi până la sfârşitul anului 2012 a unei propuneri cu privire la acest subiect;

– constituirea stocului public de intervenţie şi pentru celelalte cereale şi oleaginoase de interes pentru fiecare Stat membru;

– stimularea reînnoirii plantaţiilor pomicole.

– Stabilizarea instrumentelor de gestionare a crizelor. Este nevoie de o propunere a Comisiei în care să se prevadă condiţiile de declanşare a ajutoarelor de criză: criza economică, sanitară sau de încredere a consumatorului. În acest sens, trebuie mers mai departe cu:

– promovarea unui instrument excepţional de finanţare prin intermediul fondurilor europene care să permită lansarea unei campanii în situaţia pierderii încrederii consumatorilor;

– acordarea posibilităţii Statelor membre de a plăti ajutoarele directe, în numerar;

– posibilitatea majorării plafonului de minimis de către Comisie în cadrul regulamentului de minimis, care scoate în evidenţă competenţa sa.

– Întărirea capacităţii de negociere comercială a producătorilor.

– Solicitarea de extindere a instrumentelor de susţinere pentru carne (porc, pasăre, ovine, caprine, bovine), lapte şi produse lactate şi legume/fructe.

E. Tematica regularizării, tratată formal în regulamentul de dezvoltare rurală

– Crearea unui sistem de instrumente complet pentru administrarea riscurilor de orice natură Propunerea Comisiei conţine instrumente de administrare a riscurilor care sunt prevăzute în Pilonul al II-lea al PAC, însă există anumite dificultăţi care trebuie să fie reglementate:

– cofinanţarea: creşterea taxei de cofinanţare a UE de la 50% (maximul prevăzut de comisie) la 75% (nivelul actual în vigoare în cadrul primului Pilon);

– ameliorarea instrumentelor existente, în special a eligibilităţii din contractul de asigurare pentru păşuni care trebuie să asigure şi riscul de preţ, chiar dacă subvenţia nu acoperă decât asigurarea recoltei şi posibilitatea de a permite plăţi directe şi către asigurători;

– lărgirea perimetrului de intervenţie a fondurilor mutuale şi pentru riscurile legate de tratamentele împotriva dăunătorilor şi asigurarea sănătăţii plantelor şi animalelor;

– îmbunătăţirea parametrilor noilor fonduri mutuale legate de asigurarea veniturilor şi posibilitatea creării fondurilor profesionale private (finanţate prin contribuţii voluntare) care pot fi utilizate pentru plata în avans a ajutoarelor care, inevitabil, întârzie de fiecare dată.

F. Alte puncte de interes

– Revenirea la finanţarea 100% din fonduri europene a programelor legate de reconversia la pomi.

– Susţinerea sectorului cartofului prin diferite instrumente.

– Menţinerea restituţiei la export.

– Reţinerea regulilor relative legate de recunoaştrea organizaţiilor producătorilor sau asocierea acestora (misiuni, organizaţii şi reguli de extindere).

– Păstrarea cofinanţării odată cu creşterea bugetului pentru programul fructe/legume în şcoli.

G. Regulamentul de dezvoltare rurală

– Introducerea unei taxe, cofinanţată de UE, pentru instrumentele de administrare a riscurilor. Trecerea la o taxă unică de cofinanţare şi scăderea sa la un maxim de 50% vor duce la creşterea solicitărilor faţă de contribuţiile naţionale.

– Îmbunătăţirea funcţionării viitoarelor contracte parteneriale. Este necesar să se reducă numărul actual de indicatori care grevează funcţionarea în bune condiţii a contractelor între producătorii agricoli şi distributori.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email