O ciupercărie unică în ţară

Cum se valorifică fondurile europene?

Am încercat să răspundem la această întrebare în comuna Dumeşti din judeţul Iaşi, aici unde, în urmă cu circa doi ani, consemnam realizarea unei ample investiţii privind energia eoliană. Succesul acestei iniţiative a determinat edilii localităţii să se pună pe treabă, astfel că, la această dată, Dumeşti deţine primul loc pe judeţ în ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene. Exemplul a fost preluat şi de câţiva localnici, între aceştia domnul profesor Liviu Gheorghiu (foto), care a accesat un proiect SAPARD pentru construcţia unei ciupercării. „M-am săturat – şi îmi pare rău să spun asta – să plângem unul pe umărul celuilalt că nu avem de nici unele, dar nu facem nimic să depăşim această stare.”

Odată luată hotărârea, a început calvarul fără de sfârşit al hârtiilor, aprobărilor, proiectelor ş.a.m.d. Cu tenacitate, proaspătul investitor „s-a calificat” în profesia de cultivator de ciuperci, paralel cu tribulaţiile legate de găsirea unor oferte cât mai avantajoase, obţinerea creditului „astfel încât uneori îmi venea să mă las păgubaş”.

Consecinţa? La această dată, o investiţie – în fapt un tunel de 372 m.p., unic în ţară – cu întreg procesul asistat de computer, cu tehnologie adusă din Irlanda, aflat în al doilea an de producţie.

Rezultatele? Sunt bune, vine răspunsul, dar intervin tot felul de piedici, cum ar fi, de pildă, întreruperea curentului cu urmări uneori grave sau calitatea nu de puţine ori îndoielnică a compostului pe care îl aducem din Ungaria.

Problema principală, desfacerea

Criza i-a afectat şi pe producătorii de ciuperci. „Din 10-15 clienţi în urmă cu un an, acum putem miza doar pe doi-trei, subliniază domnul profesor. Mai mult, nu avem acces la  supermaketuri. Aici intrarea se face pe bază de relaţii sau, mai exact, pe bani. Sigur, nu suntem refuzaţi pe faţă, dar ni se impun contracte, să zicem, de 20 de tone de marfă pe săptămână, o cantitate pe care nu o putem produce nici dacă ne unim toţi ciupercarii din judeţ. Şi mai este un fapt, deloc de neglijat, românii nu sunt obişnuiţi să consume acest aliment minunat care este ciuperca. S-ar impune o campanie la nivelul ţării, care să prezinte virtualilor consumatori ce înseamnă acest fruct al pământului.“

Asocierea – un deziderat

– Da, cu condiţia ca la această campanie să participaţi şi dumneavoastră, producătorii. Dar acest lucru presupune existenţa unei asociaţii în stare să vă apere interesele.

– Fără îndoială. Din păcate, e greu să înfrângi unele mentalităţi. Am avut discuţii cu colegi de-ai mei. Fiecare a fost de acord cu punerea în aplicare a ideii, însă mai toţi s-au dat înapoi. Şi pentru că vorbim de interese, aş vrea să remarc încă un fapt: folosim compost adus din Ungaria, nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Dacă am crea la nivel naţional o asociaţie producătoare de compost cu ajutorul statului am putea investi într-o astfel de fermă care să asigure consumul la nivelul ţării şi am scăpa de multe necazuri. Din păcate, după unele calcule, o astfel de investiţie s-ar ridica la circa 600 mii de euro. Cine dintre noi şi-ar putea permite un astfel de lux, în condiţiile în care, se ştie, creditele pentru investitorii din agricultură continuă să se dea cu ţârâita?

Stelian CIOCOIU