fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Noi forme de organizare gândite de UE. „Cartelurile“, o armă cu două tăișuri

Share Button

locuri-de-muncajpgCriza economico-financiară din ultimii ani, dar și embargoul impus Rusiei fac ca agricultura europeană să nu se simtă în continuare deloc bine. Iar, din cauza faptului că afacerile din agricultură scârțâie constant, agricultorii europeni fac ce știu cel mai bine – cer „subvenții“ de la stat pentru compensarea pierderilor. Ei bine, Comisia Europeană a găsit recent o soluție pentru rezolvarea măcar în parte a problemelor. Mai precis, a dat undă verde înființării „cartelurilor“ în industria agricolă…

Fermierii europeni pot forma carteluri (prin derogări în domeniul agricol de la normele antitrust ale UE) pentru a vinde în comun ulei de măsline, carne de vită și mânzat și culturi arabile, fără a încălca normele UE în materie de concurență, atât timp cât cota lor de piață nu depășește 20%, a anunțat recent într-un document Comisia Europeană. Pentru aproape toată lumea cuvântul cartel are semnificații negative. Astfel, potrivit dicționarului, „CARTÉL, carteluri – Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței“. Dar, oficial, mai mult ca sigur CE a avut în vedere definiția „bună“ a respectivului termen care sună așa – „CARTÉL ~uri – Uniune economică în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc în comun planul de colaborare, păstrându-și totodată independența de producție“. Totuși, oficialii europeni spun că obiectivul respectivelor carteluri „este de a se asigura faptul că agricultorii europeni pot coopera între ei pentru a rămâne competitivi și pentru a beneficia de putere de negociere față de cumpărători“, a declarat comisarul european responsabil cu politica în domeniul concurenței, Margrethe Vestager. Ce să înțelegem de aici? Fiecare ce poate…

E vorba de derogări, de fapt

Concret, recent, Comisia Europeană a informat că a adoptat noi orientări cu privire la modul în care unele derogări specifice în domeniul agricol de la normele antitrust ale UE se aplică vânzării în comun a unor produse agricole. Asta în condițiile în care normele standard de concurență ale UE „interzic acordurile prin care se stabilesc prețurile sau alte condiții comerciale ori se împart piețele“. Singura excepție este atunci când acordurile permit îmbunătățirea producției sau a distribuției. Astfel, noile derogări care încuviințează înființarea de carteluri permit producătorilor de ulei de măsline carne de vită și mânzat și culturi arabile să vândă și să stabilească în comun prețurile, volumele și alte condiții prin intermediul organizațiilor recunoscute, „dacă îndeplinesc anumite condiții, printre care aceea ca volumele comercializate de o anumită organizație să nu depășească anumite praguri – 20% din piața relevantă pentru uleiul de măsline și 15% din piața națională pentru carnea de vită și mânzat și culturi arabile și ca astfel de organizații să contribuie semnificativ la eficientizarea activității agricultorilor, punându-le la dispoziție activități de sprijin în afara celor de vânzări“.

Carteluri sau cooperative?

„Procentul de 15-20% este foarte mare. Trebuia făcut pentru maximum 5-10%. Pentru că așa vor rămâne doar 2-3 pe piață care vor fixa același preț, iar când vor negocia, de exemplu, cu un supermarket pentru a-și vinde marfa direct în magazinul respectiv, discount-ul va fi unul, iar când vor negocia cu un producător mic de chipsuri, să spunem, reducerea va fi nesemnificativă. Pe scurt, se repetă tragedia din ultimii ani – o «sarcină» a agriculturii se plasează din nou în buzunarul consumatorului. S-ar putea ca unul dintre rezultatele acestei cartelizări să fie distrugerea proce­sării în ceea ce privește firmele mici și mijlocii pentru că acestea nu vor mai face față competiției și negocierilor“, a declarat pentru revista Lumea Satului Sorin Minea, președintele Romalimenta. Acesta ne-a declarat că aceste carteluri nu sunt „pur-sânge“ 100%, ci funcționează mai mult după modelul cooperativelor. „Aceste carteluri sunt de fapt un fel de cooperative. La nivelul UE de mult timp există recomandarea pentru formarea acestor carteluri-cooperative inclusiv pentru negocierea prețurilor, pentru vânzarea directă, adică pentru precontracte. Când povestea acesta se va generaliza în întreaga Europă va fi o mare problemă. De ce? Pentru că ei cer bani de la stat sub forma subvențiilor, ceva la genul «a scăzut prețul la carne tu, stat, dă-ne compensații». În momentul în care se vor face aceste cooperative-carteluri, ei bine, atunci prețul va fi unic în sensul că nu se va mai putea negocia peste capul respectivelor carteluri. În acel moment vor putea să crească prețul și să-și ia profitul direct de la procesator și să nu mai ia subvenția de la stat. De aceea cred că formarea acestor carteluri este o armă cu două tăișuri“, explică Sorin Minea.

Și cu noi cum rămâne?

Cum va fi influențată agricultura românească de noile măsuri europene? „În privința pieței românești sigur că va fi influențată. Pentru că, în clipa în care apare un preț unic, în clipa în care apare un monopol de materie primă sau de produs finit, atunci negocierea este aproape imposibilă. Cu alte cuvinte, producătorii români vor fi și mai în găleată decât sunt acum. De exemplu, dacă eu cumpăr 10 tone de carne pe săptămână și, «Gigel» cumpără 100 de tone, «Gigel» va beneficia de o reducere de preț de 10%, iar cu mine negocierea va fi aproape imposibilă… În clipa aceea «Gigel» mă va scoate de pe piață cu o viteză de nu pot s-o duc“, conchide președintele Romalimenta. De fapt, ceea ce se întâmplă acum cu noile reglementări este repetarea unei povești mai vechi. Și anume cea a eliminării cotelor de lapte din 2015. Cel puțin așa susține Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România (FCBR). „Problema e că, dacă nu suntem și noi acolo (în instituțiile europene – n.r.), nu suntem nicăieri. Se repetă povestea cotelor de lapte de anul trecut. (…) Toate aceste multinaționale care-și bat joc de noi cu prețul laptelui fac la fel și la ele în țară, iar noi nu am făcut nimic pentru a ne salva piața laptelui. Și acum se folosește același mecanism, fără a intra sub incidența legilor concurenței, pentru a comercializa carne de vită sau ulei de măsline și alte culturi arabile – exact produsele care sunt cele mai vulnerabile. De fapt, este o «Poveste a laptelui» revizuită și pentru alte produse agricole care sunt în criză. Marea problemă e că românii nu au reușit să fie prezenți în forurile europene din simplul motiv că nu am reușit să ne plătim cotizațiile și celelalte îndatoriri financiare conexe. Acum stăm în țară și privim situația de pe margine… Adică ei se organi­zează, iar noi nu. De aceea și mai departe fermierii români vor vinde la prețuri și mai de mizerie… Adică vom vinde la ce prețuri vor ei și noi nu vom putea zice nimic“, ne-a explicat Claudiu Frânc.

Bogdan PANȚURU