No comment…

Bradley Birkenfeld este un fost bancher care și-a început cariera bancară la State Street Bank & Trust din Boston. În 1996 a fost angajat ca bancher privat la banca Credit Suisse, iar în 1998 s-a mutat la Barclay’s Bank. În 2001 Birkenfeld a început să lucreze la UBS, sediul din Geneva, Elveția. Principala lui responsabilitate era să convingă americani bogați să-și mute fondurile la UBS ca să evite plata taxelor fiscale. Problemele pentru sistemul bancar internațional au început odată cu publicarea cărții „Bancherul Diavolului – Cum am distrus secretul bancar elvețian“, devenită imediat după lansare un best-seller internațional, publicată și în România. Mai jos vă prezentăm câteva porțiuni din interviul pe care Birkenfeld l-a dat Televiziunii Române. „Mă simt mândru că am rădăcini românești – bunicul meu a fost român şi a emigrat în America. Acest fapt arată că românii, oriunde ar fi, schimbă lumea şi asta e important. (…)

Eu cred că banca este diavolul, iar eu sunt bancherul care a lucrat pentru diavol. Însă ceea ce contează pentru telespectatorii dumneavoastră este să înţeleagă importanţa avertizorilor din interior, de peste tot în lume, care să expună frauda şi corupţia. Ştim că în România, ca şi în SUA, există corupție. Şi ne-am săturat să vedem asta. Cel mai bun lucru pentru a face ceva este să adoptăm legi care să ne asigure că informatorii sunt protejaţi şi pot face dezvăluiri fără teama că vor fi pedepsiţi sau hărţuiţi. (…)

Şi ideea este că ce am făcut noi în Elveţia era legal, foarte legal. Şi anume să ascundem bani în conturi secrete în Elveţia. Şi se întâmpla de decenii. Nu a fost ideea mea! Se întâmpla cu mult înainte ca eu să mă nasc. Însă, când am observat că ei ne spuneau că este ilegal ce facem, dar nu o făceau decât faţă în faţă, pentru că, de fapt, ascundeau adevărul în sistemul informatic, asta am considerat că era greşit. (…)

Problema era când bancherii plecau din Elveţia în alte ţări precum Germania, Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, Noi nu eram licenţiaţi, nu aveam dreptul să mergem acolo şi să vindem clienţilor afaceri offshore. Asta a fost ilegal şi aici am cerut băncii o opinie pe care a refuzat să mi-o dea. Atunci mi-am dat demisia de la bancă, nu am fost concediat. Şi când am demisionat am încercat să corectez ceea ce era greşit. Şi aici a fost problema. Legal în Elveţia, ilegal când nu mai eşti în Elveţia. Asta a fost problema. (…)

M-am dus la Departamentul de Justiţie care include şi FBI, la SEC (Comisia de supraveghere a Bursei), IRS (Fiscul american) şi în Senatul american. M-am dus la multe agenţii americane ca să le spun această poveste, pentru că este una foarte puternică. 20.000 de clienţi cu 20 de miliarde de dolari în bunuri ascunse şi asta doar la o bancă dintr-o singură ţară! Aşa că vă imaginaţi ce impact a avut această afirmaţie… Însă întrebarea care se pune este de ce Guvernul american nu a scos la iveală aceste lucruri? De ce a trebuit să vină un informator care să aibă curajul să facă ceea ce trebuie? Acesta a fost tipul de mesaj transmis – Guvernul SUA a muşamalizat aceste lucruri. Aici este problema! Ei au muşamalizat întreaga investigaţie. Nu i-a pus sub acuzare pe cei care ar fi trebuit acuzați. Niciunul dintre şefii mei nu a fost acuzat sau trimis in judecată, în schimb l-au pus sub acuzare pe informator, cel care le-a adus în atenţie această problemă – cea mai mare fraudă din lume. (…)

Trebuie să-i întrebaţi pe cei care fac parte din autorităţile de aplicare a legii. Ei n-au vrut ca această poveste să fie cunoscută public pentru că făceau parte din ea. CIA, NSA, administraţia Obama, clienţi bogaţi care finanţau campaniile lor electorale. E totul în cartea mea! Când lumea va citi cartea mea şi site-ul meu o să vadă toate dovezile documentate. Dovezi, nu teorii sau speculaţii“. Așadar, no comment…

Bogdan PANȚURU