Moda este de a consuma „organic“

Nu știm dacă acest cuvânt este de gen masculin sau feminin, așa că presupunem că organic se referă la alimentele produse de agricultura ecologică (AB). Acestea fiind spuse, ne rămâne doar să lămurim multe alte contradicții din jurul acestui concept al unei agriculturi sănătoase. Fără substanțe chimice, se spune că hrana ecologică este mai gustoasă, mai bogată în vitamine, mai prietenoasă cu mediul și mai bună pentru sănătatea ta, însă trebuie să avem grijă la portofelul nostru.

Ni se spune constant că agricultura biologică este în creștere și că reprezintă singurul viitor posibil pentru agricultura românească, în timp ce constituie doar 2% din alimentația românilor. Care 2% sunt însă, deja, monopolizate aproape jumătate de marea distribuție. În timp ce în România peste 50% din fructele și legumele consumate sub eticheta „AB“ sunt importate din țări în care legitimitatea acestei celebre etichete este, să zicem, greu de verificat: simțim imediat că înșelătoria este în creștere. În plus, „există surse la care ar trebui să fim mai atenți, în ciuda certificării corespunzătoare: am văzut importuri de grâu ecologic din Belarus, exact din regiunea Cernobîl…“

Dar să revenim la contradicțiile intrinseci ale organicului în raport cu pretențiile sale preferate. Mai bine pentru sănătate? Mai bine pentru planetă? Mai natural? Favorizarea scurtării circuitelor de distribuție și, prin urmare, apropierea de producători? Scăparea de dictatura capitalismului și a lobby-urilor sale etc. ?

Din păcate, este imposibil să răspunzi sincer DA la doar una dintre aceste întrebări. În 2011, poliția financiară din Verona a demontat un trafic vast care a durat mai bine de cinci ani, referitor la nu mai puțin de 700.000 de tone de produse alimentare purtând în mod fals frumoasa etichetă verde „AB“. Aceste produse (fructe, legume, făinuri obișnuite) fuseseră deghizate în organice din cauza documentelor false. Rețineți că Italia este de departe cea mai mare țară din Europa din punctul de vedere al numărului de producători certificați ecologic.

Tot în 2011, în Franța, după trei ani de activitate intensă, un furnizor al Asociației pentru Întreținerea Agriculturii Țărănești a fost demascat în regiunea Rhône-Alpes (Amap) distribuind pentru clienții săi activiști coșuri false cu fructe și legume organice. Un studiu foarte recent al Institutului Național de Cercetări Agricole (INRA) ajunsese deja la concluzia că nu există nicio diferență, menționând chiar că „cerealele AB sunt mai sărace în proteine“. Sau că „mai bogate în vitamina C, dar mai scăzute în carotenoide, fructele și legumele AB nu au niciun efect demonstrat asupra stării antioxidante din sânge“. Această mică nișă este adevăratul ei loc, agricultura biologică nu are „puterea“ de a înlocui agricultura convențională.

Agricultura ecologică (AB) este sortită să rămână marginală, având meritul de a atrage atenția asupra exceselor de productivism. Dar nu poate ocupa decât o mică parte din suprafața agricolă.

Pentru mulți specialiști, agricultura ecologică, care reprezintă 2,5% din terenul agricol românesc, nu va atinge niciodată ținta de 20% pe care o vedem precizată în Politica Agricolă Comună. În orice caz, randamentele sale, în comparație cu cele din agricultura convențională, sunt în cel mai bun caz la jumătate sau chiar mai scăzute. Prin urmare, ar avea nevoie de cel puțin o suprafață de două ori mai mare pentru a ne putea hrăni atunci când România importă deja aproape o treime din alimentele sale ecologice. Rețineți că aceste produse importate, care adesea vin de departe, sunt în flagrantă contradicție cu unul dintre versurile esențiale ale credo-ului organic: apropierea fermierilor!

Dacă ne uităm la nivel planetar, agricultura ecologică generalizată pare și mai utopică, nu este posibil să hrănești 6 miliarde de oameni astăzi și 9 miliarde în 2050 fără utilizarea judicioasă a îngrășămintelor chimice. Majoritatea fosfaților naturali autorizați în agricultura ecologică sunt bogați în cadmiu, ceea ce nu este cazul fosfaților purificați din agricultura convențională.

De aici și poluarea solului cu acest metal toxic, care riscă să ajungă în alimente. În plus, neputând recurge la pesticide sintetice, agricultura ecologică folosește pe scară largă cele mai vechi și tradiționale fungicide, sulfatul de cupru, care contribuie și la otrăvirea solului și a pânzei de apă freatică.

Piața produselor organice nu este o piață ca celelalte pentru că nu se limitează doar la vânzarea produselor: ea transmite o ideologie și câteva valori. Valori uneori iraționale.

Școlile de afaceri s-au grăbit să le transforme în vânzări câștigate cu greu. Cum să te îmbogățești salvând lumea. Expresii care ar trebui să emoționeze fanii unei diete naturale, de modă veche. Ademenită de această piață „de nișă“ promițătoare prin ritmul de creștere, dar până acum lăsată deoparte de marea distribuție.

Lobby-urile sale puternice au dus la măsuri și au obținut de la autoritățile europene îndulcirea unui anumit număr de standarde pentru a face agricultura ecologică mai… productivistă. Astfel, păsările de curte marcate organic pot fi acum hrănite cu făinuri industriale, ajungând găini gigantice. Singura condiție față de puiul obișnuit este legată de numărul de locuri care nu trebuie să depășească 25.600.

Să fim realiști, avem nevoie să protejăm apa, aerul, solul, așa cum suntem obligați să protejăm sectorul agroalimentar!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU