fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Minighid de ieşire din criza personală

Share Button

Viaţa, Guvernul, FMI-ul, criza, cine mai ştie cine sau ce – de fapt, ştim cu toţii, dar ne facem că nu ştim – ne-au aruncat pe noi, românii, într-o situaţie mai mult decât deplorabilă. Agricultura abia de se mai târăşte, ca un bătrân neputincios şi bolnav, industrie, de mai toate tipurile, nu mai avem, turismul ar fi putut, bine administrat, scoate capul în lume, dar nu prea o face, şomajul cuprinde, ca o pecingine, tot mai multă şi mai multă lume.

Întrebări incomode

Nu, nu sunt câtuşi de puţin dramatică în rândurile acestea, sunt doar realistă. Trăiesc şi eu în ţara asta, mă învârt printre oameni, mă confrunt, ca marea majoritate, cu aceleaşi probleme. Şi, ca toată lumea, m-am întrebat şi eu ce e de făcut. Cum să îţi asiguri bucata de pâine de fiecare zi şi să mai şi pui, eventual, deoparte, pentru zile şi mai negre ca astea de acum.

Comunicarea, la… pământ

Pot fi utile în situaţia în care ne aflăm fondurile europene nerambursabile? Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta… Mai nimeni nu a fost – şi, desigur, nu e nici acum – în măsură să furnizeze o astfel de informaţie. Pentru că oamenii nu au idee cu ce se mănâncă un astfel de, să-i zic, cârnat. Pentru că mai nimeni nu s-a ocupat să popularizeze informaţiile despre fondurile acestea, pe care le dă Europa, desigur, în baza unor proiecte, pentru diferite afaceri. Cei din administraţiile locale de la sat, în bună parte, n-au înţeles nici ei cum e cu fondurile astea, nici că e păcat că banii europeni rămân necheltuiţi. Celor de mai de sus nici atât nu le stă capul la problemele oamenilor de rând, prinşi cum sunt cu bunăstarea proprie.

Şi, totuşi, ce posibilitate ar fi? Ce se poate face? Există – şi sunt foarte puţin, spre deloc, accesate – fonduri europene pentru înfiinţarea unei ferme piscicole. De asemenea, cu bani puţini se poate înfiinţa o fermă de prepeliţe.

Fermă piscicolă pe bani europeni

Nu spun nici că e bine, nici că e rău să înfiinţăm o astfel de fermă. Nu spun nici că e uşor, nici că e greu. Fiecare ştie mai bine cât îl ţine cureaua, şi cu banii, şi cu munca. Fiecare ştie cât trebuie să se întindă sub plapuma personală. Înfiinţarea unei ferme piscicole e doar o posibilă soluţie de ieşire din criza proprie, în care ne-a aruncat criza mondială. Şi spun asta mai ales pentru că o astfel de afacere este şi bine văzută de Europa, şi, mai ales, sponsorizată. Până în 2013, 140 milioane de euro încă mai aşteaptă să fie utilizate.

Iniţiativă

Europa cere, în schimbul acestor bani, somn, şalău şi păstrăv, obţinut în ferme făcute în sistem familial. Preferat de europeni, dar şi acomodat cu clima noastră, din mai toate colţurile ţării, este de departe păstrăvul. El ar aduce, conform specialiştilor de la Ministerul Agriculturii, suficiente resurse pentru buzunarul propriu, pentru a amortiza investiţia făcută, pentru a fructifica şi mai bine afacerea, dar şi pentru a pune destul deoparte. Astfel de ferme de peşte au, conform aceloraşi specialişti, efecte benefice şi pentru mediul înconjurător, destul de greu încercat şi pe la noi de încălzirea globală. Investiţiile de acest tip, de fapt ca orice investiţie, ar duce şi la crearea unor locuri de muncă pentru că e nevoie de forţă de muncă, pentru activităţile piscicole. Deci, întâi proiectul de obţinere a fondurilor europene trebuie făcut.

Dacă nu vă pricepeţi, dacă nu aveţi pe cineva apropiat care să-l întocmească, dacă nici pe net nu găsiţi ideile care să vă ghideze, atunci apelaţi la un specialist. Şi demaraţi… Trebuie să aveţi balta – aici pot fi şi trebuie consultaţi funcţionarii de la primăriile din zona în care vă place să aveţi ferma piscicolă –, materialul biologic, echipamentele pentru acvacultură, medicamentele necesare şi… vânt la pupa. Banii pot fi obţinuţi în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit.

Pe bani puţini, ferme de prepeliţe

Prepeliţa este una dintre păsările apreciate de către cunoscători pentru carnea ei fină. Dar, desigur, şi ouăle sunt importante, au efecte benefice în tratarea mai multor boli, printre care astmul, bolile de inimă şi de stomac, şi sunt comercializate în marile magazine. Aş zice chiar că mai degrabă pentru ouă sunt crescute prepeliţele. Un ou de prepeliţă este superior celui de găină prin conţinutul în proteine, grăsimi, vitamine, fiind totodată dietetic. Asta, deşi primul este de circa 4-5 ori mai mic decât cel de-al doilea. Oul de prepeliţă conţine, faţă de cel de găină, de şase ori mai mult fosfor; de şase ori mai multă vitamina B1, de 15 ori mai multă vitamina B2, de şase ori mai mult cobalt, de 7,5 ori mai mult fier. Nu are colesterol.

Sunt fermieri care cresc prepeliţele, ca şi pe găini, la grămadă, şi le hrănesc cu furaje pe bază de chimicale. Sunt şi din cei care scot pe piaţă ouă ecologice. Adică le cresc în aer liber şi le hrănesc numai cu furaje combinate. Afacerea cu prepeliţe poate fi demarată repede şi amortizată la fel de repede. Ea are destul de multe avantaje faţă de altele, la care, ştiu eu, poate vă gândiţi. Nu e nevoie de o sumă foarte mare pentru demarare. Se poate începe foarte bine şi cu 5.000 RON.

Acestea fiind zise, vă doresc alegere bună şi spor!

Nina MARCU

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.