cemrom doloflor

Microferma Pietroasa dintr-un vârf de munte al Neamțului

Share Button

Gina și Ionuț Tudosă din comuna Borca, județul Neamț, sunt doi soți ca mulți alții, care au plecat din țară o perioadă pentru că așa era valul. Dar în anul 2014 au lăsat Marea Britanie pentru dorul bucatelor sănătoase și gustoase din copilărie. Astfel, a luat naștere pe o gură de rai mica fermă Pietroasa, unde fiecare animăluț este o vedetă.

Visul era… o fermă de porci!

În anul 2010, cei doi au plecat pentru un trai mai bun peste hotare deoarece au văzut o portiță de ieșire într-o țară adoptivă, în cazul lor Marea Britanie: „În țara noastră nu mai poți face nimic și salvarea sau, mai bine zis, „câinii cu colaci“ în coadă este peste hotare. Viața în Marea Britanie este frumoasă și nu este chiar așa de grea, cum pare unora, iar noi suntem poate printre norocoșii care au dus-o destul de bine și acolo, dar sincer ne lipsea gustul mâncării de acasă. În zadar găsești de toate, dacă ți se pare că mănânci plastice, iar mirosul semipreparatelor îți anulează orice poftă de mâncare! În 2014 ne-am căsătorit acolo și am decis ca după nuntă să venim acasă definitiv. Soțul voia o fermă de porci, acesta era planul inițial. Numai că realitatea a fost extrem de diferită față de așteptările noastre. Nu aveam nici teren, nici părinți sau rude care să ne ajute cu munca fizică, ne aveam doar unul pe altul, plus un bagaj de vise și ambiții. Prima provocare a fost să găsim locul. Nu se găsesc terenuri de vânzare care să aibă în spate acte. Totul este o nebuloasă, schimburi între oameni și moșteniri neclarificate. Totuși, noi ne-am descurcat! Am găsit locul într-un vârf de munte și ne-am apucat de treabă.“

Cocktail de microbi și boli

Planul inițial al celor doi era să dețină câteva animale pentru a avea produse proaspete și bune pentru ei, dar încet și cu pași siguri s-au extins prin fonduri proprii, fiind apreciați tot mai mult de cei din jur pentru produsele de calitate: „Ei bine, am început cu ceva scroafe și câțiva purcei cumpărați din mediul online. Așa am aflat că oamenii vând ce le prisosește: scroafe reformate, vieri leneși etc. Iar, dacă îi aduci din mai multe locuri și îi pui la un loc, mai faci și un cocktail de microbi și boli. Așa au apărut primele pierderi, la care au contribuit și paznicii! Zilnic, ne anunțau că ne-au murit purceii, ca peste câteva luni să aflăm din satele învecinate ce super purcei au cumpărat ei de la noi. Până la urmă am lichidat mixul inițial și am început curat cu mătci de rasă aduse de la crescători de renume. În acest moment avem un nucleu de Bazna, unul de Duroc, unul de Mangalița și altul de Hypor-Landrace. Creștem pentru consumul propriu, pentru locuitorii din zonă, dar și pentru diverse pensiuni. Ulterior ne-am extins și am cumpărat văcuțe (Brune și Bălțate), capre (Saanen și Alpine), dar și animale pentru vizitatorii de la fermă: ponei și păuni.“

Cu privire la hrana animalelor, aceștea ne spun că îi dezavantajează faptul că se află în zonă montană, din cauza lipsei unui teren pentru furajele aferente: „Noi nu avem pretenții de crescători de suine… Fiind în zonă montană, nu avem teren pentru furaje și trebuie să cumpărăm toată mâncarea pentru animale. Astfel purceii primesc, pe lângă laptele matern, din primele opt săptămâni, tărâțe, cartofi fierți, lapte de la capre și vaci. Scroafele au furajare cu cereale: mix de porumb cu grâu, floarea-soarelui și tărâțe, iar toamna le dăm cartofi fierți, sfeclă, dovleci și neapărat o masă verde pe zi, de iarbă cosită. În schimb, vacile pasc din luna mai până în octombrie, iar căprițele sunt cele mai fericite deoarece au parte de multe tufe de alun, în livezile noastre.“

Alt vis: o băcănie și o pensiune

Cei doi ne spun că o astfel de investiție ajunge să fie destul de mare, dar nu ar putea da cifre deoarece aici intră multe pierderi, precum și costurile cu forța de muncă. Legat de distribuție, momentan aceasta are loc doar pe plan local, cu clienți care vin și își procură produsele în funcție de necesități. Însă, aceștea nu acoperă decât o infimă parte din cerere. Pe viitor Gina și Ionuț vor să extindă microferma și chiar visează la o băcănie și o pensiune: „Eu aș vedea-o extinsă cu văcuțe de carne Angus, cu o mică băcănie și neapărat cu o pensiune, unde locuitorii trebuie să lucreze în fermă câteva zile. Sunt mulți copii la oraș care văd un porc doar pe tabletă și cred că ar fi bine pentru ei să ia aer curat și să vadă de unde provine mâncarea de zi cu zi. Cu toate acestea, în ciuda faptului că este foarte costisitor și obositor, mi se pare o mare satisfacție să ai posibilitatea să bei o cană de lapte proaspăt muls și să guști o carne savuroasă și curată.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.