Dacă vrei calitate, investițiile în podgorii se recuperează și în 10 ani

Se apropie toamna și implicit momentul bilanțului pentru agricultori. Cum va arăta agricultura în cifre o să aflăm spre sfârșitul anului. Însă până atunci facem apel la experiența fermierilor pentru a cunoaște ce se întâmplă în teritoriu. De data aceasta vorbim despre viticultură și ne oprim în Urechești, Vrancea. Aurelian Lupu este cel care ne-a împărtășit din practica sa în vitivinicultură. A primit „moștenire“ această activitate, iar astăzi podgoriile sale se întind pe cinci hectare. Mărturisește că mizează foarte mult pe podgoriile bătrâne, care au între 50 și 25 de ani, pentru că din recolta lor obține vinuri de calitate.

În cifre, activitatea poate fi descrisă printr-un singur cuvânt: costisitoare, spune Aurelian.

„Este și un banc pe această temă. Cum poți să faci o mică avere din vie și vin? Iei o avere mai mare și o investești în vie și vin. Adevărul este că, dacă există pasiune, poți să pleci de la zero, fără niciun ban. Poți să pornești cu o suprafață mică de vie pe care o poți munci tu. Este suficient pentru început. Ulterior, poți dezvolta afacerea. Doar că necesită timp și răbdare. Nu ai început anul ăsta activitatea și anul viitor ai dat lovitura. Durează câțiva ani. Investițiile făcute în podgorii pot fi recuperate și în 10 ani. Se poate și mai repede, dar asta dacă pui cantitatea în detrimentul calității. Pe partea tehnică, pentru cramă, investiția se amortizează în doi sau trei ani.“

Momentan afacerea cu struguri și vin pe care Aurelian Lupu o gestionează este calibrată la resursele financiare de care a dispus până în prezent. Spune că nu poate estima investițiile făcute efectiv în podgorii, iar munca lui și a familiei lui nu a socotit-o niciodată. Cert este că volumul de muncă a fost foarte mare. Pentru a ușura această muncă și-a cumpărat un tractor și utilajele aferente pentru a realiza lucrările agricole. Spune că această investiție l-a scutit ulterior de mulți bani cheltuiți în plus.

În podgoria de la Urechești culesul se face manual, iar acest lucru, spune Aurelian Lupu, se reflectă în calitatea vinurilor. Practic, mustul nu se oxidează până la momentul procesării. Producția de struguri variază foarte mult în funcție de an.

„Anul trecut am avut o producție medie de 7,5 tone de struguri pe hectar. Lipsa precipitațiilor și zăpada din săptămâna Paștelui și-au spus cuvântul asupra producției. Cel puțin la anumite soiuri nu am avut producție deloc. Sunt însă și ani în care producția ajunge la 30 de tone pe hectar. O singură zi poate fi decisivă asupra producției.“

Din întreaga cantitate de struguri, viticultorul din Urechești vinifică doar o mică parte, deși admite că veniturile cele mai consistente le obține prin vânzarea vinului. Cea mai mare parte a producției de struguri o vinde ca atare.

„Produc vinuri de calitate, nu foarte pretențioase și nu mizez pe intrarea în marile magazine pentru că acolo trebuie să negociezi, să lași din preț și ajungi să faci muncă de Sisif. Prefer un contact direct cu cumpărătorul. Prețurile sunt pentru toată lumea, nu pun accent pe o anumită zonă de piață. Spre exemplu, un litru de vin ambalat la bag in box costă 5 lei și ajunge la 10 lei litru dacă este ambalat în sticlă de sticlă. Într-un an vând în jur de 6-7 tone de vin pe an. Dacă vor crește comenzile, voi mări și cantitatea produsă. Cert este că acum prin vânzarea vinului reușim să ne acoperim cheltuielile cu plata zilierilor, cu motorina. Substanțele pentru tratamente, spre exemplu, reușesc să le iau cu plată în toamnă. Când recoltez, fac plata.“

Printre proiectele de durată ale viticultorului se numără și construirea unei crame. Este conștient însă că până la finalizarea acestui proiect, cu o dimensiune economică de cca.400.000 de euro, vor trece câțiva ani. Nu și-a propus să acceseze fonduri europe sau să facă un credit bancar, ci va face treptat investiții în clădire și echipamentul necesar.

Recomandări agrotehnice din practica proprie

Renunțați la arăturile dese și lăsați benzile înierbate

„Din experiența mea le recomand viticultorilor să renunțe să mai facă arături foarte dese și să lase benzile cât mai înierbate. Eu nu dețin tocătoare, așa că am adaptat tehnologia la utilajele pe care le dețin. Timp de 4 ani nu am făcut nicio arătură în vie, doar vara făceam două sau trei treceri cu grapa. Vecinii mei făceau două arături în perioada aprilie-iunie. La realizarea tratamentului fitosanitar, după o ploaie abundentă, pe rândurile mele mergeam cu tractorul fără a avea probleme, fără consum mare de motorină și fără pierderi de soluție. În schimb, pe marginea cu terenul vecin, arat, patinam foarte tare și pierdeam soluție cât pentru trei rânduri. Lucrările manuale au fost, de asemenea, realizate ușor deoarece oamenii nu aveau probleme cu noroiul. În plus, toată apa din ploi a fost absorbită rapid în sol, pierderile de apă în perioada caniculară fiind mici datorită buruienilor ce împiedicau evaporarea apei de la suprafața solului. În noiembrie anul trecut, pe o parcelă, am făcut arătura de primăvara, iar în primăvară am trecut o singură dată cu grapa și am lăsat benzile înierbate. Iarăși lucrările mecanizate și manuale au fost realizate cu ușurință.“

Felul în care legi via te poate scuti de putregaiuri

„Tratamentele fitosanitare se realizează și în funcție de modul în care este lucrată via. Am fost de foarte multe ori criticat pentru modul în care realizez legatul viei în uscat. Dar această metodă mă scutește de două tratamente făcute pentru putregaiul cenușiu. Alți viticultori realizează aceste tratamente cu circa două săptămâni înainte de campania de recoltare, fără a se mai respecta timpul de pauză recomandat de producător și acest lucru este dăunător mai apoi pentru consumator. În plus, sunt produse fitosanitare ce au ca efect secundar putregaiuri: cenușiu, negru, alb și acid. Personal, nu am avut putregai cenușiu în vie de când am adoptat acest tip de legare. Tehnologiile aplicate și-au dovedit eficiența în toamna anului 2016, când nu am avut deloc putregai în vie, iar la o oră după oprirea ploii intram la recoltare datorită benzilor înierbate. Tot mai mulți viticultori cresc numărul tratamentelor, folosesc produse scumpe, de brand. Le recomand să se uite bine în oferta de produse fitosanitare deoarece pot găsi aceleași produse, dar cu denumiri comerciale diferite și cu aproape 10% mai ieftine. Iar eficiența este aceeași. Eu mizez acum foarte mult pe produsele de contact care acoperă un spectru mult mai larg de boli, nu pe cele sistemice. Încerc sa mă delimitez de cei care fac tratamente intense. Fac șase tratamente pe an și consider că sunt suficiente.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO