Mezelurile care aduc încasări de 1 milion euro pe lună

Se pare că marile afaceri pornesc din spaţii mici. Chiar şi dintr-un garaj. Nu vorbim de începuturile companiei Microsoft, ci de momentul demarării unei activităţi în domeniul carmangeriei, protagonist în această poveste fiind Gheorghe Dicu, care imediat după Revoluţie a îmbrăcat haina întreprinzătorului, pe care o poartă cu succes şi astăzi.

Activitate din garaj dezvoltată cu fonduri europene

De-a lungul carierei a lucrat în industria auto, apoi, cu un Master în industria cărnii, Gheorghe Dicu a ajuns la Romcontrol, instituţia care controla din punct de vedere calitativ produsele ce urmau să plece la export. Ştiind deja ce înseamnă producţie, un pas i-a mai lipsit să pornească propria afacere, pe care l-a şi făcut în 1993, în garajul şi bucătăria propriei case, unde a început să tranşeze carne pe care o vindea porţionată, tocată sau sub formă de cârnaţi. „Am plecat la drum cu doi asociaţi, 4 angajaţi, procesând 50-100 kg/zi. Chiar şi la scară mică respectam fluxul tehnologic, aveam o celulă de afumare, un cazan de fierbere, o sală de tranşare şi o zonă de expediţie. Aveam atunci 3 sorti­mente de cârnaţi şi 2 de salam“, îşi aminteşte domnul George, cum îi spun toţi angajaţii.

Un an mai târziu a deschis un abator pentru porc şi vită la Călineşti, iar în 1996 a cumpărat teren pe care ulterior a fost ridicată o adevărată fabrică de mezeluri. „Adevărata producţie am început-o în 2003, când am accesat 300.000 euro prin SAPARD. A fost o experienţă bună, pentru că am reuşit să cumpărăm câteva utilaje şi o staţie de epurare pentru a îndeplini condiţiile de mediu. Apoi în 2006 am depus un proiect cu finalizare în 2008, prin care am luat 2,3 mil. euro şi care a vizat construcţia fabricii pe o suprafaţă de 4.000 mp şi achiziţia de noi utilaje“, explică Gheorghe Dicu. Tot de la dumnealui am aflat că în industria alimentară trebuie să investeşti continuu, gama de produse diversificându-se mult, iar cerinţele de calitate fiind din ce în ce mai mari. Din acest motiv nu a ratat nicio ocazie de a investi în afacere. Alţi 750.000 euro intraţi în firmă printr-un grant de 20% oferit de BERD au contribuit la ridicarea unei hale de 2.400 mp cu spaţii de depozitare şi ambalare, plus dotările necesare care s-au ridicat la 1,5 mil. euro.

„Mai nou, accesarea fondurilor europene prin GAL Ţinutul Argeşului de Mijloc a fost o oportunitate pentru noi, întrucât la nivel naţional punctajul nu ne avantaja. Aşa că am accesat Măsura 123, am semnat contractul în noiembrie 2013 şi am făcut achiziţiile care constau într-o linie de mici şi carne tocată, mai exact o maşină de tocat, un formator şi un porţionator, plus două autoutilitare frigorifice cu care se va distribui marfa la terţi şi la cele trei magazine proprii din Ştefăneşti şi Piteşti, judeţul Argeş.

Tot la capitolul investiţii poate fi trecut şi proiectul depus de curând, cu care fabrica speră să achiziţioneze un Cutter de 200 litri, în valoare de 294.000 euro. E vorba de un utilaj de 5 tone care mărunţeşte şi omogenizează carnea, condimentele şi celelalte adaosuri cu ajutorul căruia se realizează pasta cu care se umplu cremvurştii şi parizerul.

Astăzi, o fabrică de categoria A

Profitul reinvestit, strategia de dezvoltare care a inclus permanent investiţii în echipamente noi, ca şi implementarea standardelor de calitate au transformat în 21 de ani mica unitate de carmangerie într-o fabrică de nivel european, situând-o la categoria A, nivelul de vârf al performanţei în industria cărnii.

În prezent, fabrica de mezeluri din Ştefăneşti, judeţul Argeş, procesează 25-30 t de materie primă pe zi, iar cele 80 de sortimente, de la produse proaspete (carne tocată, pastă de mici, cârnaţi proaspeţi) până la cele fierte şi afumate sau crud-uscate ajung în galantarele marilor lanţuri de supermarket-uri, fie sub marca proprie a maga­zinului, fie sub brand-ul Radic Star.

Cei 240 de angajaţi lucrează non-stop în mai toate departamentele unităţii, excepţie făcând zona de tranşare, unde se lucrează într-un singur schimb, astfel încât întregul flux tehnologic să asigure marfa necesară pentru onorarea comenzilor fără întârzieri. Cu o astfel de politică firma reuşeşte să atingă lună de lună o cifră de afaceri de 1 mil. euro.

Materia primă asigurată de producătorii locali

Pentru că orice flux tehnologic pleacă de la materia primă am fost curioşi să aflăm de unde provine carnea transformată apoi în mezeluri. Iar răspunsul a fost clar: „carnea provine de la fermele de porci şi vite aflate în sudul ţării şi este abatorizată în unitatea proprie care are o capacitate de 300 porci/zi“. Mergând pe fluxul tehnologic am văzut cum, din zona de primire, carcasele merg spre zona de tranşare unde, pe lângă porci, cei 16 angajaţi tranşează zilnic şi 20 de bovine. Carnea dezosată urmează să fie transformată în diverse sortimente – specialităţi, carne pentru lucru şi oase. Fiecare sortiment pleacă apoi într-o cameră de conservare prin sărare sau refrigerare. Slănina, pulpa de porc care va ajunge în final pastramă, kaiserul vor sta în saramură timp de 7 zile într-un depozit frigorific. Alături, în spaţiul de tocare se obţine materia primă care va umple membranele naturale sau artificiale pentru finalizarea cârnaţilor şi a salamurilor. Ne-am oprit şi noi în dreptul salamului rusesc despre care am aflat că are în compoziţie 80% carne şi 20% slănină de porc, nucşoară, ienibahar, usturoi şi piper, proporţia condimentelor diferenţiindu-l de alte produse similare de pe piaţă. După umplere acesta poposeşte în secţia de fierbere, pentru ca în final să se desăvârşească în celula de afumare, unde toţi parametrii sunt monitorizaţi de un computer care asigură trasabilitatea produsului.

Noi obiective

Deşi fabrica dispune şi de o mică secţie de produse crud-uscate formată dintr-o cameră unde produsele stau timp de o săptămână pentru afumare şi un spaţiu de maturare unde salamurile rămân 3 săptămâni într-un mediu controlat, patronul îşi doreşte dezvoltarea acestei secţii. În acest sens, deja a fost achiziţionată o fostă fabrică de mezeluri care a falimentat. Urmează ca aceasta să fie echipată cu utilajele necesare şi adusă la nivelul de categorie A. Noua investiţie ar urma să fie dedicată doar salamurilor crud-uscate, considerate produsele cele mai sănătoase din industria alimentară, dar şi cele care au valoare adăugată mai mare. „Acest lucru ar fi posibil prin realizarea unui nou proiect ce ar putea fi depus pe noul PNDR, dacă şi condiţiile de accesare sunt îndeplinite.

Privind afacerea în ansamblul său, cu toate verigile importante – abatorizare, procesare, distribuţie şi vânzare am întrebat dacă nu cumva planurile de viitor includ şi materia primă, tocmai pentru a încheia lanţul şi a putea declara afacerea ca fiind integrată. Evident că intuiţia mea a devoalat şi ultimul proiect încolţit în planul de afaceri al întreprinzătorului. „Ne propunem ca într-un an să înfiinţăm o fermă de porci şi o fabrică de nutreţuri concentrate astfel încât să ne asigurăm cel puţin 40% din capacitatea noastră de sacrificare şi procesare. Acest lucru ne va ajuta să menţinem un preţ rezonabil, chiar şi în perioadele de vârf când la noi de obicei produsele se scumpesc“, conchide Gheorghe Dicu.

Patricia Alexandra POP