Lubeniţa a adus faima comunei Gottlob

Dăbuleni, comuna din inima Saharei Olteniei, a fost până nu demult „leagănul“ de cultivare a pepenilor din ţara noastră. Lubeniţa cultivată aici a avut multă vreme exclusivitate în pieţe, dar iată că în competiţie a apărut un nume cu o rezonanţă tot mai puternică. Gottlob, o comună din judeţul Timiş, are de asemenea o tradiţie îndelungată în cultivarea lubeniţei, dar a rămas în umbră pentru că sătenii făceau acest lucru într-un sistem gospodăresc. Astăzi lucrurile s-au schimbat, iar lubeniţa a adus faimă comunei şi i-a purtat numele dincolo de graniţele ţării. Afirmaţia vine din partea primarului din Gottlob, Gheorghe Nastor, şi a unuia dintre cei mai mari producători din comună, Lucian Cireap.

Pepeni româneşti, dar nu chiar!

Incursiunea noastră în mijlocul plantaţiilor de pepeni din Gottlob nu este doar o întâmplare. În curând pieţele vor abunda în grămezi de lubeniţă. De fapt va fi un mix interesant de naţionalităţi, pentru că România, deşi are producători importanţi de lubeniţă, importă din ţări precum Turcia sau Macedonia. Pepenii sunt apoi comercializaţi în pieţe pe cuvânt de încredere ca fiind româneşti. Fenomenul, extrem de dăunător pentru buzunarele fermierilor români, aduce uneori cu sine şi discreditarea lor. Lipsiţi de savoare, frăgezime, dulceaţă, pepenii nu mai sunt ce au fost odată.

Lubeniţa altoită, despre care Lucian Cireap spune că ar fi modificată genetic, deşi mai rezistentă la dăunători şi cu mai mulţi adepţi în rândul cultivatorilor, nu mai este definită prin calitate. Forţaţi de împrejurări, cultivatorii din Gottlob şi-au adus în apărare „arme“ legale. Lubeniţa lor, caracterizată printr-un miez roşu sângeriu, 13% zahăr şi cu o greutate de până la 25 de kilograme, este, începând cu decembrie anul trecut, marcă înregistrată. Teoretic este o măsură de protecţie, practic – nimeni nu poate interzice nimănui să comercializeze pepeni folosindu-se de numele Gottlob. Producă­torii îşi trăiesc aşadar existenţa într-o piaţă liberă în care regulile se schimbă de multe ori chiar în timpul jocului.

O tradiţie trecută la alt nivel

Gheorghe Nastor, cel care păstoreşte destinul comunei, spune că în Gottlob sunt aproximativ 100 de cultivatori de pepeni, însă doar vreo 30 de producători cultivă o suprafaţă mai mare, până la 20 de hectare. Economic vorbind, cultivarea pepenilor a adus un plus important la bugetul comunei, dar şi în traiul de zi cu zi al sătenilor. Astăzi, tradiţia păstrată din generaţie în generaţie a trecut la un alt nivel. Oamenii au înţeles că piaţa poate să absoarbă producţia lor şi şi-au dezvoltat după 1990 sistemele gospodăreşti în exploataţii intensive. Astăzi cultivă suprafeţe însemnate folosind tehnologie destul de avansată precum sisteme pe tunel, sisteme de irigare prin picurare şi seminţe de calitate superioară. Legat de producţii, unii scot 30 de tone la hectar, alţii chiar şi 100 tone la hectar. Lucian Cireap nu a făcut abstracţie de tradiţia satului natal. Astăzi este unul dintre cei mai mari cultivatori de pepeni din Gottlob, cu 15 hectare de teren. În anii trecuţi a obţinut şi 100 de tone la hectar.

După ani de încercări, în care a testat mai multe tehnologii şi mai mulţi hibrizi, inclusiv lubeniţa altoită la care a renunţat definitiv, a hotărât să revină la sistemul tradiţional de cultivare şi pe viitor are în vedere chiar şi conversia spre agricultura bio. Pentru a minimaliza costurile de producţie la hectar a ales să folosească în locul răsadurilor de lubeniţă (o singură plăntuţă costă 2,5 lei) sămânţă. Prin metoda pe care a ales-o, cheltuielile sunt reduse la o treime din totalul banilor necesari pentru întreţinerea unui hectar înfiinţat cu lubeniţă altoită.

Asocierea, un deziderat neîmplinit

Anii întregi de experienţă pe care îi are în cultivarea pepenilor îi permit lui Lucian Cireap să aibă o viziune de ansamblu a acestui sector şi să fie un promotor puternic al Lubeniţei de Gottlob. Din postura aceasta ne-a semnalat şi problemele cu care se confruntă. Aproape toate derivă din lipsa de solidaritate a fermierilor. Deşi în Gottlob există un număr însemnat de cultivatori de pepeni, până în prezent nu a fost înfiinţată nicio cooperativă. Asocierea ar fi un avantaj în primul rând pentru desfacerea producţiei. Potrivit dlui Cireap, există cerere atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă, însă fiecare vinde când şi la preţul pe care şi-l doreşte, lucru care creează dezechilibre în piaţă. Convingerea sa este că, prin înfiinţarea unei cooperative şi a unui spaţiu depozitar în Gottlob, întreaga comunitate ar avea de câştigat, iar activitatea de cultivare a pepenilor ar putea fi maximizată. Pepenele este un fruct care poate fi comercializat ca atare, poate fi transformat în suc, iar cei care nu s-au dezvoltat pot fi folosiţi la murat. Astfel pierderile pe care le au acum cultivatorii se reduc. Un alt avantaj al asocierii ar fi exportul. De altfel, în anii anteriori, când preţul pe piaţa internă nu a fost satisfăcător, Lucian Cireap a reuşit să exporte pepeni de Gotllob în Ungaria. Este o soluţie care ar putea fi mult mai la îndemână dacă negocierile s-ar purta prin intermediul unei cooperative. Poate în acest fel s-ar putea stabili şi parteneriate cu hipermarketurile din România care acum acordă exclusivitate pepenilor aduşi din import pe considerentul preţului mai mic decât cel solicitat de producătorii autohtoni.

Activitatea cultivatorului din Gottlob funcţionează în baza unui principiu foarte clar. Cantitatea este importantă, dar calitatea primează. De aceea Lucian Cireap nu recoltează decât atunci când are certitudinea că pepenii sunt pe deplin copţi. Mulţi producători recoltează când fructele sunt coapte doar 70%, dar dl Cireap susţine că, deşi este vorba despre un produs perisabil, pepenele rezistă la comercializare şi o săptămână dacă este ţinut la umbră. Anul acesta pepenii cultivaţi pe terenul lui Lucian Cireap vor apărea pe piaţă cel mai probabil la sfârşitul lui iulie. Deşi în pieţe preţul va fi probabil mult mai mare, dl Cireap speră să vândă cu 50 de bani sau un leu kilogramul.

Laura ZMARANDA