cemrom doloflor

Livada de la Viile, oaza de la polul secetei

Share Button

Prune-localitatea-Viile

100 de hectare plantate cu pomi fructiferi aliniați perfect asemeni unui pluton militar. În interiorul livezii de la Viile, Galați, o disciplină extraordinară. Niciun coronament nu se abate de la linia impusă. Doar drumul de acces sparge acest canton pomicol. Meritul înființării acestei oaze de verdeață într-o regiune recunoscută ca fiind polul secetei îi aparține inginerului horticol Bogdan Lefter. Jovial, deschis în a vorbi despre succesul său, deși privește cu o modestie extremă toate aceste realizări personale, ne-a împărtășit din experiența sa în pomicultură.

Cinci specii de pomi și viță-de-vie

Mărturisește că ascensiunea spre poziția de administrator al societății Eurofruct a început încă dinainte de a-și alege parcursul profesional pentru că a moștenit de la tatăl său, de asemenea inginer horticol, pasiunea pentru știința plantelor. A fructificat această moștenire urmând cursurile Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi. În 1997 și-a făcut debutul oficial în agricultură ca angajat al IAS-ului Miroslava, unde a fost și șef de fermă. A prins însă rădăcini în Galați, localitatea Viile, unde a înființat una dintre cele mai prospere societăți agricole. Mărturisește că a avut de partea lui șansa de a comasa cele 100 de hectare. În  2005 a început achiziția terenurilor, iar un an mai târziu acestea îi aparțineau. În 2007 livada de la Viile a început să prindă rădăcini la propriu, iar în 2011 a intrat pe rod. În prezent, societatea Eurofruct are 100 de hectare plantate și încă 50 de hectare de teren în pregătire. Concret, vorbim despre 17 hectare de cireș, 8 hectare de vișin, 8 hectare de cais, 13 hectare de măr pe rod, 13 hectare de măr plantate anul trecut, 13 hectare de prun, cărora li se adaugă încă 3 hectare cu această specie plantate acum doi ani. Investiția în societatea Eurofruct a început cu achiziția de teren și a continuat cu înființarea plantațiilor pomicole printr-un proiect Sapard, cu o valoare de 500.000 de euro cu finanțare 50% aport propriu și 50% din partea UE. Apoi investițiile s-au concentrat pe construcția spațiilor de depozitare – trei celule de frig în care este prerăcită marfa înainte de a merge la vânzare –, condiționare și ambalare a fructelor, pe achiziționarea de utilaje și infrastructură. Pentru că la polul secetei irigațiile sunt indispensabile, în plantația pomicolă de la Viile s-a implementat un sistem de irigare prin picurare asistat de calculator, apa fiind asigurată din acumularea de apă de 6 hectare aflate în proximitatea livezii.

Producător, intermediar, magazin – un lanț vicios

Pentru că sunt cultivate specii variate, recolta din livada Eurofruct pleacă spre piață tot timpul anului, mare parte a producției fiind comercializată în țară. Este o realizare importantă faptul că piața internă absoarbe producția fermierilor români, spune pomicultorul, care subliniază și faptul că „ar trebui să consumăm tot mai puține fructe de import în schimbul fructelor autohtone de sezon“. Pentru că societatea este membră a unei organizații de producători, fructele de la Viile ajung și în supermarketuri. Bogdan Lefter spune că doar apartenența la o astfel de structură îi permite livrarea către marile lanțuri de magazine. „De multe ori dimensiunea plantațiilor nu asigură cantitatea de fructe cerută de supermarket. Este foarte greu ca o singură societate comercială să intre pe această filieră pentru că nu există continuitate în furnizarea necesarului de fructe solicitat de magazine. De aceea producătorii se văd nevoiți să apeleze la intermediari care vin, iau producția și o livrează apoi la supermarketuri. De aici apar diferențele de preț de la producător la raft. Anumite costuri sunt justificate, dar au și niște adaosuri destul de mari.“

Societatea Eurofruct a livrat prin intermediul unui partener și către export. Deși este o variantă rentabilă, pomicultorul de la Viile spune că la export se cere o calitate mult mai atent selecționată. În vreme ce aceste condiții de calitate implică și manoperă mai multă – ambalare, etichetare, prerăcire, paletizare – livrarea pe piața internă este mult mai simplă. Practic, fructele sunt recoltate și livrate în aceeași zi, iar costurile se reduc.

„Se văd și în pomicultură foarte clar schimbările climatice, de aceea încercăm să ne adaptăm acestor transformări prin tehnologia pe care o implementăm și tratamentele aplicate. Este deja cunoscut că 2016 a fost un an dificil pentru pomicultori. Cronologic, problemele au început din iarnă, când au fost înghețuri puternice. În ianuarie, total neobișnuit, au fost diferențe majore de temperatură între zi și noapte. Apoi înghețurile târzii, când unele specii de pomi erau deja în floare, au diminuat substanțial producția. Pentru a crește temperatura cu un grad sau două am fost nevoiți să facem fumigații în livezi. Prunul care a înflorit mai târziu nu a fost afectat, iar producția bună obținută de la această specie ar putea acoperi pierderile de la cais.“

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 14-15

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.