Legislația europeană este prietenoasă cu producătorii?

Este de salutat inițiativa strategiei „De la fermă la consumator“ în direcția revizuirii întregii legislații privitoare la bunăstarea animalelor. Standardele UE cu privire la bunăstarea animalelor sunt printre cele mai ridicate din lume, iar producătorii europeni sunt lideri mondiali în furnizarea de hrană accesibilă și durabilă, contribuind astfel la creșterea economică și creând locuri de muncă pentru milioane de cetățeni europeni. În special în zonele rurale din statele membre UE-27, producția agricolă contribuie la economia regională și astfel stabilizează socio-economic regiunile.

Printre cele mai mari provocări cu care se confruntă astăzi agricultorii UE se numără realizarea unei producții durabile de hrană accesibilă, în timp ce trebuie să facă față schimbărilor climatice, pierderii biodiversității și epuizării resurselor naturale. Cererile consumatorilor, printre care amintim cerințele privitoare la produsele în sine și la modul în care sunt obținute acestea, vizează într-o măsură tot mai mare creșterea bunăstării animalelor.

Comisia Europeană a publicat Pactul Verde, care include Comunicarea privitoare la Strategia „De la fermă la consumator“.

Acordul a fost lansat pentru a promova obiectivele ONU și FAO printr-o acțiune comună în vederea dezvoltării durabile și a reducerii efectelor schimbărilor climatice. Obiectivele strategiei „De la fermă la consumator“ sunt: conservarea biodiversității și satisfacerea așteptărilor etice și sociale prin îmbunătățirea calității alimentelor, a bunăstării animalelor, precum și a sănătății acestora. Este nevoie de cooperare între actorii implicați în sistemul agroalimentar pentru acest lucru.

Este nevoie de revizuirea și actualizarea legislației cu privire la transportul animalelor pe distanțe lungi, însă trebuie să ținem seama de o serie de principii cheie:

Importanța transportului animalelor pentru lanțul valoric al Uniunii Europene

Transportul animalelor vii joacă un rol esențial în menținerea puterii economice și sociale a teritoriilor: zonele principale de producție sunt adeseori localizate în zonele depopulate sau aproape depopulate din UE-27. Mai mult, tipurile de producție variază de la un stat membru la altul. Clima, mediul și tradiția au dus la dezvoltarea unor modele diferite de producție în fiecare regiune. Exportul de animale vii permite apariția complementarității, făcând regiunile mai durabile și mai eficiente.

Este important ca transportul animalelor vii să se facă cu responsabilitate, dar este inacceptabil ca să se ia măsura interzicerii. Bunăstarea animalelor în timpul transportului este un aspect important, iar producătorii depun eforturi pentru a satisface așteptările societății. Este în interesul tuturor părților ca animalele transportate să ajungă în condiții bune la destinație. Consumatorii trebuie să aibă încredere în valoarea și calitatea sectorului agroalimentar european, asigurându-se o comunicare mai bună și mai multă transparență, direct cu agricultorii sau indirect prin instituțiile UE.

Această încredere a consumatorilor depinde de menținerea standardelor înalte de producție a sănătății și bunăstării animalelor în egală măsură.

Prioritate pentru calitatea transportului animalelor

Experiența practică și cercetarea științifică au arătat că prioritățile principale ar trebui să fie calitatea transportului și starea bună a animalelor pe timpul călătoriei, acestea fiind mai importante decât distanța.

Calitatea mediului ambiental din vehiculele utilizate pentru transportul animalelor este foarte importantă pentru bunăstarea animalelor, printre factorii evidențiați numărându-se: ventilația, temperatura, înălțimea tavanului, natura podelei, spațiul alocat etc. Comisia trebuie să evalueze transporturile pe distanță lungă într-o manieră holistică, ținând în același timp cont de transportul animalelor în cazul exporturilor, dar și de transportul intra-comunitar.

Comisia trebuie să ceară EFSA să exploreze modificări bazate pe opinii științifice ca mijloc de îmbunătățire a calității transporturilor pe distanțe lungi, în loc să se concentreze doar pe reducerea duratei călătoriei.

Abatoarele locale și mobile nu sunt o alternativă pe deplin satisfăcătoare pentru a răspunde înlocuirii transportului animalelor vii pe distanțe lungi

Abatoarele mici și locale sunt doar o soluție parțială la reducerea duratei transportului animalelor. Abatoarele sunt realizate ca urmare a unei decizii comerciale, iar cerințele legislative pentru respectarea igienei alimentare necesită adeseori o cantitate semnificativă de producție pentru a putea acoperi costurile.

Regulamentul trebuie să sprijine orice întreprinzător care dorește să construiască un abator nou, dacă acest lucru oferă producătorului mai multe opțiuni de vânzare și are potențialul de a îmbunătăți economia rurală. Sunt de părere că UE ar trebui să acorde în primul rând sprijin suficient abatoarelor deja existente, de orice dimensiuni, pentru ca acestea să își poată îmbunătăți situația și operațiunile de gestiune a animalelor, iar apoi să discutăm de construirea de abatoare noi.

Libertatea de alegere și liberul schimb sunt elemente necesare pentru a evita monopolul. În cazurile în care producătorii nu au de ales și trebuie să sacrifice animalele la un singur abator, acest lucru are consecințe economice majore asupra eforturilor și competitivității lor, contrazicând dispozițiile privitoare la piața liberă din tratatele UE.

Abatoarele mobile sunt folosite de decenii, dar numai în circumstanțe speciale (de exemplu, vânzători direcți). Mai mult, a fost demonstrat faptul că o mare parte din profitabilitatea și eficiența costurilor abatoarelor mobile depind de disponibilitatea consumatorilor de a plăti mai mult.

Aceste abatoare au un rol de jucat în sistemele de producție mai izolate, însă mai puțin în lanțurile de aprovizionare alimentară principale. Totodată, trebuie ținut cont și de faptul că unii dintre partenerii noștri comerciali nu acceptă carne și produse din carne obținute din abatoare mobile.

Armonizarea aplicării legislației privitoare la bunăstarea animalelor pe timpul transportului

Evidențiez faptul că atunci când este pus corect în aplicare și respectat, Regulamentul (CE) nr. 1/2005 are un impact pozitiv asupra bunăstării animalelor în timpul transportului. Regulamentul este adaptat scopului și este eficient, asigurând un nivel crescut de trasabilitate și bunăstare al animalelor pe tot parcursul lanțului alimentar.

Legislația actuală pentru transportul animalelor este implementată foarte diferit în rândul statelor membre. Piața unică, printre cele mai mari realizări ale Uniunii, se bazează pe principiul liberului schimb și al condițiilor de concurență echitabile, conform tratatelor UE. Aceste principii sunt forța din spatele dezvoltării sectorul agricol european. Așadar, este absolut esențial ca instituțiile UE să continue să întărească funcționarea pieței unice europene prin aplicarea armonizată, precum și prin implementarea clară și transparentă a legislației privind transportul animalelor în întreaga UE.

Toată legislația UE trebuie să se bazeze pe știință, inclusiv dispozițiile privitoare la bunăstarea animalelor pe timpul transportului

Bunăstarea animalelor pe timpul transportului este un domeniu de competență foarte complex, în cadrul căruia au fost realizate foarte puține cercetări bazate pe știință, în special cu privire la transportul pe distanțe lungi. Este important să ne asigurăm că toate propunerile legislative viitoare, pe acest subiect sau pe orice alt subiect agricol, au o bază științifică solidă înainte de luarea oricărei decizii politice la nivelul UE.

Așadar, Comisia trebuie să ceară EFSA să realizeze cercetări suplimentare în privințele asupra cărora este nevoie de cercetări științifice ulterioare înainte de realizarea unor recomandări care să ducă la modificarea legislației.

Soluții bazate pe tehnologii noi pentru a asigura un nivel crescut al standardelor de bunăstare al animalelor în timpul transportului

Astăzi sunt disponibile multe modificări tehnice pentru diferite forme de transport, care au în vedere îmbunătățirea calității și respectării cerințelor privitoare la bunăstarea animalelor pe timpul călătoriei.

Comisia Europeană trebuie să ia în considerare aceste soluții tehnice în modificarea legislației actuale, ceea ce va permite companiilor de transport să demonstreze transparență și respectarea dispozițiilor privitoare la bunăstarea animalelor pe timpul transportului, ceea ce ar putea reduce sarcinile birocratice privitoare la documentație și la celelalte proceduri.

Comerțul intra-UE și internațional cu animale vii

Trebuie să abordăm corect problematica transportului comercial al animalelor cu scopul de a le îngrășa, a le înmulți etc., în special către țări terțe. Comerțul cu material de reproducție cu valoare ridicată este esențial pentru a asigura continuarea îmbunătățirii genetice și pentru a permite materialului genetic european, de talie mondială, să fie exportat în țările din toată lumea.

Este important să continuăm să ne axăm pe inițiative internaționale precum negocierile bilaterale și multilaterale și cooperarea cu OMC, OIE și FAO, întrucât mai sunt multe de făcut pentru a ne asigura că avem o înțelegere comună privind bunăstarea animalelor.

Așadar, este nevoie să se realizeze un acord între UE și țările respective pe baze solide. Mai mult, exporturile de reproducători din UE sunt baza pentru construirea unor sec­toare zootehnice eficiente în țările terțe, având o contribuție semnificativă în dezvoltarea economică a acestor țări.

Exportul animalelor vii în contextul durabilității

Exportul animalelor de reproducție din UE joacă un rol și în dezvoltarea globală a durabilității și ar trebui privit dintr-o perspectivă mai largă. Animalele de reproducție sunt cerute datorită stării de sănătate, a productivității și a longevității. Exportul animalelor de reproducție este adeseori urmat de exportul tehnologiilor, al echipamentelor pentru adăposturi, al tehnologiilor pentru gestiunea dejecțiilor, al serviciilor sanitar-veterinare, reducerea utilizării substanțelor antimicrobiene, al transferului de cunoștințe, factori importanți în reducerea impactului asupra mediului înconjurător pe care îl are producția zootehnică din toată lumea.

De exemplu, sistemele de control al climei (aer condiționat) în noile modele de camioane aprobate pentru transporturi mai lungi de 24 de ore; acces la sistemele de control pentru a permite autorităților să monitorizeze camionul până la destinație (GPS, intrări privitoare la temperaturi, monitorizare niveluri CO2); monitorizarea pe cameră, în timp real, a animalelor din camion pentru supravegherea și controlul sănătății și bunăstării animalelor în timpul călătoriei și în timpul descărcării animalelor la destinație; sisteme electronice pentru notarea datelor privitoare la călătorie etc.

Exportul de material seminal și de embrioni

Nu este posibil, în stadiul actual, să înlocuim exportul de animale de reproducție cu exportul de material seminal și de embrioni. Într-adevăr, aceste piețe sunt complet diferite și necesită logistică și cunoștințe diferite. În multe din țările în care exportăm animale de reproducție, expertiza veterinară cu privire la inseminarea artificială sau transferul de embrioni lipsește sau este încă în faza incipientă de dezvoltare. Problema nu este doar rata scăzută de succes, ci și perioada mai lungă necesară pentru dezvoltarea populațiilor de animale în aceste țări. Țările ar pierde progresul genetic dacă nu ar permite importul de animale vii.

Concluzia este următoarea că, fără a acorda o atenție deosebită sectorului european de creștere a animalelor, fără investiții, fără perioade corecte de punere în aplicare a legislației, doar apariția unui regulament sau alt document nu face decât să irite crescătorul de animale, indiferent din ce țară provine el. România, al doilea stat european ca număr de oi și primul exportator de ovine din Orientul Mijlociu, este țara cea mai afectată de o eventuală interdicție de transport al animalelor vii pe distanțe lungi. România are nevoie de investiții pentru construirea de abatoare și depozite pentru animalele abatorizate, are nevoie de infrastructură de transport, are nevoie de alte piețe de desfacere care nu se găsesc peste „noapte“, are nevoie de investiții în genetică pentru că piața europeană nu consumă tipul de carne pe care crescătorii de ovine români îl produc astăzi, are nevoie de schimbarea structurii de cultură mare (cereale și oleaginoase), fără de care cantitățile de materie exportată vor fi din ce în ce mai mari și la prețuri din ce în ce mai mici, căci nu există alternativă zootehnică pe piața internă.

Am voie să cred că deciziile ce vor fi luate la nivel european nu sunt îndreptate, cu predilecție, asupra României și că se permite în continuare producătorilor români să-și continue activitățile și să mențină activ mediul rural.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU