fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

La Suceava cea mai mare fermă eco născută dintr-un hobby

Share Button

rosiiAgricultorul Vasile Mătrăşoaie din Bursuceni, comuna Vereşti – judeţul Suceava a dezvoltat o adevărată afacere cu legume la care munceşte acum din greu. Bazele au fost puse în anii ’70, când lucra la Întreprinderea de reparaţii auto Suceava şi colegii de muncă îi solicitau răsaduri. A început cu o răsadniţă mică, dar solicitările de răsaduri au crescut de la an la an, fiind nevoit să mărească suprafaţa pe care le producea. Ajunsese la un moment dat să producă răsaduri astfel încât să-şi poată cumpăra în urma vânzării lor o Dacia 1300.

A studiat zi şi noapte pentru a pune la punct anumite tehnologii

Acum nu mai obţine mulţi bani din răsaduri pentru că mulţi legumicultori şi le produc singuri, iar preţul unui fir este mic. Legumicultorul spune că mai convenabil este să creşti planta adultă şi să vinzi producţia, dar pentru reuşita afacerii îţi trebuie în primul rând experienţă. Ferma familiei este compusă din zootehnie cu 50 de bovine, rasa Bălţată românească, cultură mare, legumicultură în spaţiu protejat şi legumicultură în câmp deschis.

Vasile Mătrăşoaie nu a absolvit un liceu sau o facultate de profil agricol, dar spune că studiile de specialitate ţi le faci studiind noaptea sau în zilele de sărbătoare.

„Dacă vrei să ajungi departe studiezi. Pe lângă studiu individual colaborăm cu cercetători, cu ingineri în legumicultură pentru a pune la punct anumite tehnologii. Practica trebuie îmbinată cu teoria, pentru că fără aceasta din urmă nu obţii producţii mari deoarece teoria include şi cercetare“, a precizat legumicultorul din Bursuceni.

Solariile lui Vasile Mătrăşoaie se întind pe o suprafaţă de 18 ari la Bursuceni şi pe 40 ari în comuna Vereşti, la care se adaugă câteva hectare de teren arabil pentru legumicultură plus alte hectare de fânaţ închiriat de la administraţia locală pentru ferma de vaci.

Serele sunt înalte şi orientate astfel încât să aibă lumină cât mai mult timp, iar folia folosită este de import, din Israel şi din Grecia.

„Cu cât sera este mai mare cu atât este o cantitate de aer mai mare în seră şi implicit de oxigen. Cu cât este aer mai mult cu atât tratamentele sunt mai puţine.

Ca să obţii recolte de calitate trebuie să foloseşte lucruri de calitate. Pornind de la sol, care trebuie să fie foarte bine pregătit, continuând cu seminţe, care trebuie să fie de cea mai bună calitate şi adaptate solului şi apei din zona de producţie, până la materiale din care confecţionezi solarul.

Seminţele pentru tomate sunt cumpărate de la firme care investesc foarte mult în cercetare, cum ar fi Syngenta şi ZKI, dar nu m-am făcut de râs pe piaţă nici cu producţiile obţinute din cele autohtone, produse la Institutul Legumicol Vidra sau la staţiunile din Bacău şi Buzău“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Legumicultorul spune că are şi câteva soiuri de roşii care sunt păstrate şi în Banca de Gene din Suceava, cum ar fi roşia Inimă de bou, dar el păstrează soiul aşa cum l-a moştenit de la tatăl său. Susţine că aceste soiuri se pretează mai mult pentru cultura în câmp şi nu în solar, sunt foarte gustoase, dar nu au căutare pe piaţă.

Majoritatea firelor de roşii au 10 „etaje“

Vasile Mătrăşoaie spune că toate soiurile de roşii se pot ridica pe verticală.

„Odată ridicate sus le dai aer. Plantele au nevoie de aer cum are nevoie şi omul. Plantele sunt ca fiinţele umane. Planta trebuie să aibă cam 10 etaje, dar asta depinde şi de soi, iar recolta anuală poate ajunge la 12-13 kilograme de roşii. Legumele sunt 100% ecologice. Sunt tratate doar cu multă dragoste şi cu „ceaiuri“ din ierburi, cum ar fi pelin amar, frunze de nuc, boz, cenuşă de ciucalău. Pentru a avea o recoltă bună cel mai important este ca, până când se produce îngheţul în solar, pe plantă să nu cadă picături de apă de deasupra. Toamna, când dă frigul, trebuie ca solarul să nu intre pe noapte cu foliajul ud şi asta se face printr-o bună circulaţie a curenţilor de aer. Cum a intrat cu foliajul ud dă şi mana“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Legumicultorul spune că nu trebuie dată prea multă apă la plante pentru că ea trebuie să se ducă cu rădăcina în pământ ca să caute apă. „Dacă dai apă din abundenţă îşi face rădăcina ca un bulbuşor la suprafaţă şi când începe să fructifice nu mai are de unde să-şi asigure hrana. O rădăcină viguroasă, bine înfiptă în teren va face ca planta să aibă productivitate mare“, spune legumicultorul.

Pentru a menţine umiditatea în perioada de creştere frunzele se pudrează cu un praf ecologic, făcut din alge marine şi dolomită, care este importat din Germania şi care nu dă voie plantei să transpire foarte mult.

Legumele nu cunosc îngrăşământul chimic

Tot gunoiul din ferma de vaci cu 50 capete a lui Marius Mătrăşoaie, fiul legumicultorului, este împrăştiat în solarii şi pe terenurile destinate legumiculturii sau pe cele cultivate cu porumb.

„Pentru o plantă sănătoasă, eco, avem nevoie de un sol bun, îngrăşat cu gunoi de grajd, muncă, disciplină şi dragoste faţă de plantă. Dacă îi dai ce trebuie creşte şi ai satisfacţia prin recoltă. Contează soiul şi ce-i dai de mâncare plantei. În legumicultură trebuie să stai lângă plante să le simţi nevoile, să ştii când trebuie udate, când trebuie aplicate tratamente, când fructul a ajuns la maturitate“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie. Acesta susţine că solariile nu trebuie închise complet, trebuie lăsat aerul să intre.

Legumicultorul spune că nu lasă alte persoane să culeagă pentru a nu dezbina plantele, pentru că o plantă pusă pe un sol cu mult gunoi de grajd şi la care udatul se face prin rigole este mai greu de controlat.

Cea mai grea problemă, valorificarea

Legumicultorul din Bursuceni spune că cea mai grea problemă pe care o are de rezolvat este desfacerea. Interesul oamenilor pentru legumele ecologice a fost mai mare decât se aştepta, cu toate că, până a-şi forma o clientelă stabilă, mulţi erau neîncrezători şi îl întrebau dacă le-a cumpărat din Turcia, pentru că arătau foarte bine. După ce îi invita să vadă legumele direct pe câmp sau în solarii, cei care aveau îndoieli la început deveneau clienţi fideli ai celor două tarabe din Piaţa Mare din Suceava, unde soţia lui Vasile Mătrăşoaie vinde în fiecare zi legume.

„Cine ne cunoaşte cumpără, dar mulţi ne evită pentru că ei cred că sunt produse de import deoarece arată foarte bine. Abia când gustă dintr-o roşie sau dintr-un ardei regăsesc gustul legumelor pe care le aveau în grădină bunicii.

În primul rând există concurenţa neloială a străinilor, apoi şi între producătorii autohtoni există o răutate, pentru că nu toţi cei care susţin că produc eco chiar produc eco. O roşie care nu este stropită o recunoşti după gustul uşor dulce şi după coaja mai moale. Când o stropeşti coaja devine tare, gustul dulceag dispare şi rezistă în timp o durată mai mare, chiar şi la temperatură ridicată“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Marius Mătrăşoaie spune că, pe lângă legumele vândute de mama sa în piaţă, produsele obţinute la Bursuceni se găsesc şi în restaurante şi la „oameni de vârf din judeţ care ne cunosc şi vor să mănânce sănătos. Au luat prima dată puţin, au apreciat gustul, calitatea şi acum vin şi cumpără cu regularitate şi sunt mulţumiţi. Având în vedere că este marfă ecologică şi suntem la început de decembrie, kilogramul de ardei ajunge la 8 lei şi cel de roşii la 6 lei. Este mai puţin ca la supermarket, unde kilogramul de ardei din import ajunge la 12 lei.“

Producţie din seminţe cu certificat de calitate

Marius Mătrăşoaie se ocupă mai mult de culturile de ardei, gogoşari, vinete, capia. Atât ardeii cât şi gogoşarii sunt de dimensiuni impresionate şi sunt tot eco.

„Sunt hibrizii de vârf ai firmei Hazera din Israel şi de la o staţiune legumicolă din Ungaria. Sunt seminţe cu certificat de calitate, cu data recoltării, data ambalării, cu indicaţii de plantare, de întreţinere şi multe alte date utile pentru legumicultor. La noi informaţiile pe plicurile cu seminţe sunt foarte puţine, uneori neclare şi nu au întotdeauna certificate de calitate, motiv pentru care le prefer pe cele din import. Dacă folosesc seminţe autohtone le iau direct de la staţiunile de cercetare şi unde pot afla toate detaliile necesare despre tehnologie.

Majoritatea ardeilor şi gogoşarilor au câteva sute de grame bucata şi asta se poate realiza numai cu îngrăşăminte naturale. Îngrăşămintele chimice îi cresc în dimensiuni, dar nu şi în «carne». Rămân subţirei şi cresc înalţi. Gunoiul de grajd ţine pământul afânat şi planta are aer. Dacă nu are aer şi pământul se tufleşte apar boli la rădăcină. Ardeii vor mai multă căldură decât roşiile şi să nu fie deranjaţi de vânt, de aceea trebuie obţinuţi în cultură protejată în solar“, ne-a spus Marius Mătrăşoaie.

„Este nevoie de personal calificat, dar nu găsesc“

Tehnologia de cultivare a ardeilor şi gogoşarilor este mult mai complicată decât la roşii pentru că sunt mai gingaşi. Udarea trebuie făcută dimineaţa, când pământul este răcorit, şi nu seara, când solul este înfierbântat şi şocul termic poate omorî planta.

Munca este migăloasă, fiecare plantă trebuie copilită şi condusă pe două braţe.

„Dacă aş găsi personal calificat care să mă ajute o plantă de ardei poate ajunge la doi metri şi producţia ar fi triplă. Ca să ajungi la asemenea dimensiuni şi producţii mari răsadul trebuie plantat din „mustul zăpezii“ şi, chiar dacă vine frigul, încălzeşti solarul.

Am fost dispus să angajez absolvenţi de liceu agricol sau oameni din sat cu 60 de lei pe zi plus mâncare, ţigări şi un păhărel de ţuică sau vin, dar în primul caz nu au experienţă, nu au răbdarea necesară de a lucra într-un solar, iar în al doilea preferă ajutorul social. Mai degrabă vin ingineri cu soţiile sau medici care preferă să lucreze la sfârşit de săptămână câteva ore şi să primească produse“, ne-a spus Marius Mătrăşoaie.

Silviu BUCULEI

2 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.